Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dacă eşti un simplu cetăţean, care are de reclamat o infracţiune, cu probe -documente, martori, tot tacâmul-, ai toate şansele să fii purtat pe drumuri de „oamenii legii”. În schimb, dacă eşti băsist şi acţionezi împotriva USL, ai de partea ta Parchetul General, care calcă peste legi, pentru a te susţine în demersurile tale.
Parchetul General, prin Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, a transmis Camerei Deputaţilor, „spre competentă soluţionare”, mai multe denunţuri pe care le-a primit la adresa de email sesizare@mpublic.ro. Majoritatea denunţurilor sunt identice în conţinut (copy & paste), concepute fiind de un individ care în spaţiul virtual este cunoscut ca Marius Mistreţu şi nu prevăd alte elemente de identificare în afara numelui. Denunţurile se referă la pierderea calităţii de parlamentar în cazul deputaţilor Sergiu Andon şi Florin Pâslaru, cerându-se, nici mai mult, nici mai puţin, decât arestarea acestora.
Procurorii au dat curs „anonimelor mistreţului” ignorând prevederile clare ale Codului de Procedură Penală (CPP), conform căruia denunţul trebuie să conţină următoarele elemente de identificare: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul petiţionarului.
Fabrica de sesizări
Aşadar, prin denunţuri s-a cerut reţinerea celor doi parlamentari. Motivul: refuzul colegilor acestora de aplicare a deciziilor definitive şi irevocabile ale instanţelor de judecată prin care Andon şi Pâslaru sunt decăzuţi din demnităţile deţinute. Petenţii mai cer ca celor doi deputaţi să li se interzică nu doar accesul în incinta Palatului Parlamentului, ci chiar posibilitatea de a se mai apropia la o distanţă mai mică de 100 de metri de clădire.
Deşi ar fi trebuit să restituie denunţurile, cu indicarea detaliilor ce trebuie precizate, procurorii au ignorat prevederile CPP şi au analizat pe fond conţinutul email-urilor, punând rezoluţii în sensul sesizării, mai departe, a conducerii Camerei Deputaţilor. Am întrebat, marţi, în scris, Parchetul General dacă este în practica judiciară ca instituţii ale statului să fie sesizate în baza unor plângeri/denunţuri primite la adresa de email a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin anonime sau denunţuri semnate cu nume posibil inventate, din moment ce autorii nu dau alte elemente de identificare. Am mai întrebat şi dacă s-ar fi trimis câte o sesizare Camerei Deputatilor pentru fiecare denunţ primit la adresa de email suspomenită, în cazul in care s-ar fi primit un milion de asemenea plângeri identice sau două milioane sau cinci sau 20. Întrebări simple, rămase fără răspuns.
Cine e Mistreţul
Prin amabilitatea Oanei Stancu, jurnalist Antena 3, am intrat în posesia a 14 dintre aceste denunţuri, trimise de Parchet Camerei Deputaţilor. Le-am botezat „anonimele mistreţului” pentru că toate se bazează pe aceeaşi petiţie iniţială a blogger-ului care îşi spune Marius Mistreţu şi care ar locui în Hiroshima, Japonia, fiind de profesie cârciumar. Aceste elemente de identificare (în afara numelui) nu se regăsesc în denunţul său, ci pe bloguri şi în interviurile pe care Mistreţu le-a acordat după ce a devenit cunoscut în România datorită relatărilor despre urmările tragediei de la Fukushima. Ulterior, Marius Mistreţu s-a mai remarcat prin plângeri penale la adresa unor lideri USL.
Persoana Marius Mistreţu ar putea exista. Sau nu. Ar putea exista un Marius Mistreţu în Hiroshima, Japonia sau un Ion Popescu din Afumaţi, România, care să pretindă că este Marius Mistreţu, din Hiroshima.
La fel, ar putea exista toate celelalte persoane care au formulat denunţurile prelucrate de Parchet şi trimise Camerei Deputaţilor. Sau ar putea fi, cu toţii, nişte „roboţi”. Nu trebuie să fii specialist IT, ca să ştii că e foarte simplu să generezi adrese de email, de la care să trimiţi mesaje de tip „spam” - în acest caz, denunţuri, pretinzând că le semnează „X”, „Y”, „Z” ş.a.m.d.
Conform unor surse din interiorul Parchetului, la adresa sesizari@mpublic.ro se primesc, zilnic, între 1.000 şi 3.000 de plângeri şi denunţuri, majoritatea fiind ignorate. Chiar şi cele în care se dau toate elementele prevăzute de CPP intră într-un circuit care se încheie cu punerea unei rezoluţii şi trimiterea unui răspuns petentului de regulă după mai bine de o lună de zile.
În cazul celor 14 „anonime ale mistreţului”, rezoluţia de trimitere la Camera Deputaţilor s-a pus în doar câteva zile de la expedierea email-urilor respective.
Ce scriu denunţătorii...
Iată şi conţinutul denunţului iniţial, semnat „Cu adânc respect, Marius Mistreţu”: „Sesizare. Stimaţi domni, Dreptul de a fi ales este unul fundamental. Dreptul de a rămâne ales este un privilegiu. Privilegiul este condiţionat mai strict decât dreptul fundamental. Domnii Sergiu Andon şi Florin Pâslaru, prin decizie definitivă şi irevocabilă şi-au pierdut privilegiul de a rămâne aleşi. Ei intră şi ies în, şi respectiv din, Parlament, în mod fraudulos. Au fost menţinuţi în funcţie prin deciziile comisiilor de imunităţi din Camera Deputaţilor, în dispreţul legii, încălcându-se statutul constituţional al aleşilor poporului. Cei doi citaţi, nu mai au însă calitatea de a fi deputaţi înafara Parlamentului. Deoarece regulamentul Camerei este o lege cu teritorialitate limitată la incinta Parlamentului, nimic nu vă împiedică să îi reţineţi pe sus-numiţii în baza Codului de Procedură Penală, (încadrarea şi procedura le veţi găsi neîndoielnic) întrucât deciziile ÎCCJ au o teritorialitate mai largă decât cea a Regulamentului Camerei. Ținând seama de cele expuse, vă rog să examinaţi căile de îndreptare a atentatului la statul de drept. De pildă, prin reţinerea numiţilor deîndată, urmată de citarea lor în faţa unei instanţe de judecată care să dispună provizoriu ridicarea legitimaţiilor de parlamentar şi a cartelelor de vot. Totodată, instanţa să le interzică a se apropia la mai puţin de 100 m de sediul Parlamentului. (Sigur, este o propunere venită de la un nespecialist. Rog a fi iertat)”.
Acest email a fost primit la adresa sesizare@mpublic.ro la data de 4 iulie 2012.
...şi cum reacţionează procurorii
La data de 16.07.2012, un procuror a dat rezoluţia de trimitere a denunţului la Camera Deputaţilor „spre competentă soluţionare, conform art. 196 şi următoarele din Regulamentul Camerei Deputaţilor”. Rezoluţia este semnată indescifrabil, dar conţine o dispoziţie executată de şeful secţiei de urmărire penală şi criminalistică, Valentin Horea Șelaru. Acesta este direct subordonat procurorului general şi adjuncţilor acestuia. Mai putem adăuga că există o asemănare izbitoare între caligrafia din rezoluţie şi cea din declaraţia de avere a procurorului general, Laura Codruţa Kovesi. Semnăturile nu pot fi comparate, întrucât nu există specimen disponibil, semnătura procurorului general fiind protejată (ştearsă / acoperită), atât în declaraţia de avere, cât şi în alte documente publice.
Alte 12 din cele 14 denunţuri poartă aceeaşi rezoluţie şi semnătură. Majoritatea documentelor au fost semnate în aceeaşi zi (16.07.2012), deşi au fost primite la date diferite (4, 6, 7 şi 8 iulie, majoritatea). Pe un denunţ primit ulterior, la data de 8 august 2012, procurorul-şef a scris, cinci zile mai târziu, doar atât „Se trimite la Camera Deputaţilor”. Nu s-a mai obosit să adauge „spre competentă soluţionare, conform art. 196...”.
În cazul unei persoane, care a trimis două denunţuri aproape identice (între ele şi cu cel al lui Marius Mistreţu), diferind doar datele de identificare, precizate în cel de-al doilea mail, procurorul-şef a dat rezoluţia iniţială, la data de 16.07.2012 (cea cu „Se trimite la Camera Deputaţilor, spre competentă soluţionare...”), iar a doua rezoluţie a fost extrem de succintă: „De urmărit”.
Cum se sesizează procurorii, conform Codului de Procedură Penală
Art. 221 Moduri de sesizare
(1)Organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunţ, ori se sesizează din oficiu când află pe orice altă cale că s-a săvârşit o infracţiune. În cazul în care organul de urmărire penală se sesizează din oficiu, încheie un proces-verbal în acest sens.
(2)Când, potrivit legii, punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă ori la sesizarea sau cu autorizarea organului prevăzut de lege, urmărirea penală nu poate începe în lipsa acestora.
(3)De asemenea, urmărirea penală nu poate începe fără exprimarea dorinţei guvernului străin în cazul infracţiunii prevăzute în art. 171 din Codul penal.
(4)Când prin săvârşirea unei infracţiuni s-a produs o pagubă uneia din unităţile la care se referă art. 145 din Codul penal, unitatea păgubită este obligată să sesizeze de îndată organul de urmărire penală, să prezinte situaţii explicative cu privire la întinderea pagubei, date cu privire la faptele prin care paguba a fost pricinuită şi să se constituie parte civilă.
Modificat de:Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006;
Art. 222 Plângerea
(1)Plângerea este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune.
(2)Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului, dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă.
(3)Plângerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie să fie special, iar procura rămâne ataşată plângerii.
(4)Plângerea făcută oral se consemnează într-un proces-verbal de organul care o primeşte.
(5)Plângerea se poate face şi de către unul dintre soţi pentru celălalt soţ, sau de către copilul major pentru părinţi. Persoana vătămată poate să declare că nu-şi însuşeşte plângerea.
(6)Pentru persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu, plângerea se face de reprezentantul său legal.
(7)Persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face plângere cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civilă.
(8)Plângerea greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată se trimite pe cale administrativă organului competent.
(9)Plângerea îndreptată la organul de urmărire penală, care nu cuprinde elementele prevăzute la alin. 2, se restituie petiţionarului pe cale administrativă, cu indicarea elementelor care lipsesc.
(10)În cazul în care plângerea este întocmită de către o persoană care locuieşte pe teritoriul României, cetăţean român, străin sau persoană fără cetăţenie, prin care se sesizează săvârşirea unei infracţiuni pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, organul judiciar este obligat să primească plângerea şi să o transmită organului competent din ţara pe teritoriul căruia a fost comisă infracţiunea. Regulile privind cooperarea judiciară în materie penală se aplică în mod corespunzător.
Modificat de:
Lege nr. 202/2010 – privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor din 25 octombrie 2010, M. Of. 714/2010;
Lege nr. 356/2006 – pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, M. Of. 677/2006;
Lege nr. 281/2003 – privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003;
Art. 223 Denunţul
(1)Denunţul este încunoştinţarea făcută de către o persoană fizică sau de către o persoană juridică despre săvârşirea unei infracţiuni.
(2)Denunţul trebuie să conţină aceleaşi date ca şi plângerea.
(3)Denunţul scris trebuie să fie semnat de denunţător, iar în cazul denunţului oral, acesta se consemnează într-un proces-verbal de către organul în faţa căruia a fost făcut.
(4)Dispoziţiile art. 222 alin. 9 se aplică în mod corespunzător.
Modificat de:
Lege nr. 202/2010 – privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor din 25 octombrie 2010, M. Of. 714/2010;
Lege nr. 281/2003 – privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003;
Lege nr. 704/2001 – privind asistenţa judiciară internaţională în materie penală din 3 decembrie 2001, M. Of. 807/2001;
Vezi aici denunturile, rezolutiile procurorului-sef si adresele catre conducerea Camerei Deputatilor
