Probe zdrobitoare împotriva lui Cioacă. A încercat să ascundă urmele de sânge dând cu glet peste ele. Sub parchet a fost găsită o pată de sânge de jumătate de metru

Pe 9 octombrie 2007, la câteva săptămâni de la dispariţia în împrejurări suspecte a avocatei Elodia Ghinescu, am filmat în apartamentul în care ea a locuit împreună cu soţul ei, poliţistul Cristian Cioacă. Eram primii jurnalişti care intrau în acea locuinţă, după ce anchetatorii găsiseră, la percheziţii, urme de sânge. Probele erau încă, marcate cu markerul şi numerotate, pe uşa dormitorului, pe lada de zestre de pe hol, pe gresia şi pe faianţa din baie. Pe tocul uşii se vedea o dâră de sânge clară, continuă, urma unui deget.

Atenţi la ce era vizibil, preocupaţi să filmăm ceea ce devenise evident, am trecut pe lângă alte dovezi. Dovezile ce rămăseseră nedescoperite. Am filmat acel perete al dormitorului, iar el apare în imaginile video în toată splendoarea lui: având o altă culoare faţă de restul camerei, numai pe o porţiune, exact pe partea de pat unde dormea Elodia. Lângă perete era noptiera pe care avocata îşi ţinea sticluţele cu parfum (o parte din ele au fost găsite pe 8 octombrie 2007, aruncate într-o râpă de pe drumul Braşov-Râşnov; pe două s-a găsit sângele Elodiei), cărţile (câteva au fost găsite aruncate în râpă) iar alături, pe parchet, un teanc de reviste (în aceeaşi râpă au fost descoperite şi o parte dintre ele). Era evident că acea zonă a camerei fusese “curăţată”. Pentru că acolo se întâmplase un lucru murdar. Şi, ce era şi mai ciudat, pe peretele din imediata vecinătate nu exista nicio urmă de sânge. Niciuna la vedere.

A încercat să spele sângele
Pe 9 octombrie 2007, în timp ce Cristian Cioacă lua în râs urmele găsite până atunci de anchetatori, iar noi le înregistram cu camera de filmat, călcam pe parchetul sub care se ascundeau pete mari de sânge. Sângele avocatei dispărute. Mărimea acestor pete exclude varianta ca Elodia să mai fie în viaţă. Una dintre ele are o lungime de peste 50 de centimetri. Şi e chiar la baza peretelui “curat”. În prima fază, criminalul a încercat să şteargă urmele prin spălare. De altfel, urmele găsite sub lada de zestre de pe hol şi sub maşina de spălat din baie sunt un amestec de sânge uman şi lichid de spălare. A curăţat podeaua, apoi a încercat să cureţe şi peretele. Folosind, cel mai probabil, o soluţie puternică, motiv pentru care şi-a pus pe mâini nişte mănuşi de plastic (şi ele au fost găsite în râpă, pe una a fost identificat sângele Elodiei, iar în interiorul mănuşilor - celule epiteliate având ADN-ul lui Cioacă).
Urmele de sânge de pe perete erau însă mari şi adânc impregnate, aşa că tentativa de curăţare a eşuat.

A gletuit peretele
Criminalul a recurs atunci la o altă variantă: a acoperit petele de sânge cu glet. Migălind cu şpaclu pentru fiecare urmă în parte. Încercând să nu lase nimic la vedere. Multitudinea acestor urme şi dinamica lor demonstrează că persoana care a sângerat a fost victima unei agresiuni deosebit de violente. Pata lungă de jumătate de metru de sub parchet demonstrează, la rându-i, că victima n-a avut nicio şansă de supravieţuire. Iar sângele, s-a stabilit ştiinţific, aparţine Elodiei.

După ce a acoperit urmele cu glet, criminalul şi-a desăvârşit opera zugrăvind acea parte de perete. Nu tot, doar bucata dintre uşa de la baie şi noptiera Elodiei. Şi doar până la pragul de sus al uşii de la baie. N-a nimerit aceeaşi nuanţă de vopsea lavabilă, peretele a rămas mai deschis la culoare, însă pe 9 octombrie am trecut pe lângă el, fără să bănuim ce se ascunde sub straturile de vopsea şi glet.
Toate aceste probe zdrobitoare care îl incriminează pe inculpatul Cristian Cioacă au fost descoperite de anchetatori, folosind noua tehnologie de investigare criminalistică, la percheziţiile efectuate în apartamentul din strada Gloriei în lunile septembrie şi noiembrie 2012.

În octombrie 2007, acum cinci ani, am trecut pe lângă acel perete şi am călcat pe podeaua dormitorului, fără să putem vedea sângele ascuns. Judecătorul care a decis miercuri menţinerea lui Cristian Cioacă în libertate a avut însă totul, limpede şi exact, în faţa ochilor.
_____________________
Nota autorului: Prezumţia de nevinovăţie este o prezumţie relativă, care poate fi oricând răsturnată prin proba contrară.