Casatoriti cu dispensa de la rege

Elev si profesor. Colonel si general in rezerva. A fost odata, cand a cunoscut-o pe doamna. Si apoi au mai fost 75 de ani. Impreuna.

„Bebita stai jos! Dati-i un scaun doamnei!", se adreseaza generalul doamnei Opris, cea care are grija de batrani. Bucataria mica din blocul pierdut prin Capitala se strange parca in jurul lor. Familia Tiulescu. Doamna, 93 de ani, bolnava de osteoporoza, cu ochii vii si mainile batrane, tragandu-si trupul prin casa cu ajutorul unui cadru, cu un halat albastru prins la mijloc. Iar el, Romulus Tiulescu, general in rezerva, 103 ani petrecuti pe Pamant. Aproape toti alaturi de ea.

S-au cunoscut la 18 noiembrie 1931 in Bucuresti. Datele curg lin din amintirea doamnei. Zambeste timid ca la prima intalnire la cinema. De atunci i-au mai ramas doi dinti si un trup imputinat. „Ieseam de la cinema. Am vazut un film frumos cu Fred Astaire si, de alaturi, a iesit el. De la Cercul Militar. A venit sa ma intrebe daca e frumos filmul." Au ramas prieteni nedespartiti pana acum.

„A fost odata. Cand am cunoscut-o pe doamna!", spune si el, ridicandu-si privirea din fotografiile de pe masa. Oficial s-au casatorit in 1942, dupa multi ani petrecuti, asa cum s-ar putea spune, in concubinaj. Ea nu era „de conditie", in timp ce Romulus avea „origine sanatoasa". Parintii au fost ceferisti. „Imi trebuia o dota de 60.000 de lei sau studiile echivalente", spune Maria Tiulescu. Nu avea decat liceul. Nu a avut niciodata mai mult, dar, dupa nenumarate cereri in casatorie, a obtinut o dispensa de la rege. „Regele mi-a aprobat casatoria. Asta a fost sigura legatura intima pe care am avut-o cu regele. Ne-a dat dispensa." Dumnezeu, in schimb, nu le-a dat niciodata copii. „N-am nascut niciodata, dar am crescut nepoata dupa fratele lui de la 1 an si 8 luni." Mariana Tiulescu este acum asistenta medicala, are si un baiat, Cristian, crescut tot de Maria. „Timp de opt ani am avut grija de baiat si a avut sotul cheita de gat." Pe Mariana au vrut sa o infieze, insa au crescut-o asa, din cauza originii. „Colonelul care se ocupa acolo de infieri ne-a spus sa-i lasam originea sanatoasa."

Problemele cu Securitatea

Maria locuia in 1931 pe Strada Romana, in Capitala, dar a plecat prin toata tara, dupa el, mereu nedespartiti, fara un cuvant urat sau o vorba aruncata la necaz. „Eu nu stiu daca el stie sa injure. In casa mea eu nu am auzit niciodata."

Probleme au mai avut cu Securitatea, pe vremea comunistilor, cand veneau pe la usi, pe la vecini, ca sa vada ce fac. Faceau bine, traiau linistiti si fara excese, asa cum au facut totdeauna. „Cand a fost cu Revolutia, n-am avut probleme, dar am fost urmariti mult, ce facem, ce vedem si ne-am restrans asa, nici un fel de relatie n-am avut cu nimeni."

Profesor de istorie militara

Tiulescu Romulus s-a nascut in 1901 la Iasi, unde a urmat scoala primara si pe cea secundara. S-a transferat apoi la Bucuresti. „Am fost si foarte curios si am devenit din elev profesor." A inceput sa invete la Scoala Superioara de Razboi din Capitala, iar dupa ce a terminat toate studiile a ramas tot la Scoala Superioara. A predat istoria militara. „Dupa aceea am incercat sa raspund nu numai problemelor locale, ci si altora, mai tangente. Am avut sansa sa intalnesc oameni foarte bine, profesori veniti chiar din zone straine."

De la catedra a trecut pe front, in linia I la inceput si apoi Sef de Stat Major. „Razboiul mondial l-am facut cu toti camarazii mei." De gloante n-a avut parte niciodata. Doua razboaie le-a trecut fara sa fie ranit. „Nu ma feream de gloante, dar nici nu ma loveau. Mi-era si jena sa apar in fata colegilor fara sa fiu lovit, parca eram intangibil." A luptat la infanterie, dar a trecut pe la toate armele. Si apoi Sef de Stat Major al Diviziei a 11-a. „Noi am avut o viata foarte zdruncinata. Eram intre realitate si ce trebuia sa ascundem de opinia publica", isi aminteste batranul din razboi. „Am incercat sa inselam opinia publica, sa spunem ca nu avem armata. Incetul cu incetul am trecut de la starea de vinovati la cea de cetateni ai pacii."

Au stat 11 ani la Targu Mures, a fost si in Ungaria, Bulgaria. Dar la final a ajuns la Slatina, iar in 1949, din nou in Capitala. Ca director la Ministerul de Razboi din Bucuresti, de unde a si iesit la pensie in 1953. La Revolutie a stat in casa si a asteptat sa treaca. Ar fi iesit in strada, era o chemare sufleteasca, dar era deja prea in varsta.

A fumat de ambitie

„Avea solda de 10.000 de lei", isi aminteste Maria. Acum traiesc amandoi din pensia lui de veteran. A fost decorat de presedintele Iliescu, dar nu i-a dat nimeni un ban in plus.

Regreta vremea lui Ceausescu, seratele ofiterilor si „Crizantema de Aur". „Cat a fost Ceausescu de salbatic a infiintat «Crizantema de Aur». Acum nu mai avem nimic."

Dar Securitatea si presiunea comunistilor le-a urat intotdeauna. „In fiecare zi avea pe birou o cerere in care i se sugera ca ar fi bine sa se inscrie in partid. Amana mereu semnarea ei. Spunea ca azi, ca maine." Membru de partid nu a fost niciodata.

Si nici de fumat nu s-a apucat, decat in ciuda, cand i-a interzis un comandant. „La Scoala Militara am avut un comandant care a interzis fumatul si atunci am devenit fumator." S-a lasat imediat ce a terminat Scoala Militara si nu a mai pus tigara in gura. A mai baut cate un paharel „ca sa eliminam colesterolul", cum glumeste doamna. EUGENIA MIHALCEA

---

„Regele mi-a aprobat casatoria. Asta a fost singura legatura intima pe care am avut-o cu regele. Ne-a dat dispensa"

„Eu nu stiu daca el stie sa injure. In casa mea eu nu am auzit niciodata"

---

CV

Romulus Tiulescu

Data nasterii: 15 iulie 1901

Locul nasterii: Iasi 103ani

General in rezerva, Romulus Tiulescu a iesit la pensie in 1953 de la Ministerul de Razboi. Dupa aceea, a fost angajat profesor la Academia Militara.

---

CONTINUARE: „Pe la 1920 eram argatul reginei Maria"