Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Ferească Dumnezeu de prostul harnic!" zice poporul, ca un păţit ce se află. Asta fiindcă, printr-o nefericită inspiraţie a destinului, ţara a fost mereu sub voinţa unor astfel de neastâmpăraţi. Ceauşescu, de pildă. Sau, astăzi... Nu vă grăbiţi! Nu vă zboare gândul la preşedintele Băsescu sau la Boc. Nu. Deosebirea e uriaşă şi vine exact de la ceea ce numeam "voinţă". Băsescu nu are voinţă, ci chef! Cât despre Boc, el nu are de niciunele. Doar există. Pur şi simplu. Un bidiviu al palavrelor.
Harnicul cu pricina din ziua de azi - pentru mine, cel puţin - este încarnat de "liberul întreprinzător". Liber de aproape orice: cultură, norme, bun simţ. Dar robit banului.
El se simte mereu dator - pentru a-şi băga arginţi "fără număr" în buzunarul jiletcii sale transpirate, mirosind a Dior - aşadar, se simte dator să corecteze lucrarea lui Dumnezeu, "corola de minuni a lumii", rentabilizând-o. Adică, transformând Natura, viaţa, în bani.
De Neagra Broştenilor multă lume a auzit: este ultimul mare afluent de dreapta al Bistriţei, înainte de lacul Izvorul Muntelui. Cel cunoscut sub numele de "lacul Bicaz". Nu voi descrie comorile naturale din bazinul Negrei. Mi-ar lua multe pagini. Spun doar că, printr-o minune, ţinutul acesta a rămas aproape întreg. Un râu în care lipanul, păstrăvul, zglăvoaca şi boişteanul sunt încă acasă, unde chiar şi câte o lostriţă îşi face din când în când ucenicia prin cascade. Iar ecosistemul forestier pe care îl drenează şi hrăneşte, înseamnă şi o nepreţuită rezervă faunistică pentru urs, cerb cocoş de munte, râs şi lup.
Dacă mai pun la socoteală - deocamdată - antropizarea mică şi lipsa localităţilor pe curs, imaginea unui loc ce trebuie "lăsat aşa" (pentru valoarea intrinsecă şi pentru generaţiile viitoare - de oameni şi necuvântătoare) se conturează.
Iată însă că nişte "fraţi întru domnul" ( "domnul tiny_mce_markerquot;, fireşte), penticostalii de la societatea "Tabita Tour" - aparţinând Grupului Filadelfia - s-au gândit să ucidă lucrarea Domnului de pe Neagra Broştenilor, amenajând, ca liberi întreprinzători privaţi, pe "bani comunitari", patru hidrocentrale. Au întocmit proiectele, au obţinut aprobările oficiale (inclusiv cele de Mediu), cumpără loturi limitrofe apei, fac lobby pentru schimbul de terenuri cu statul. Şi, în curând, murind, paradisul pomenit se va "civiliza".
În memoriul pe care l-am adresat ministrului Mediului László Borbély scriam: "Râul amintit, domnule ministru, este un ultim "bastion" pentru lipan, specie "barometru", care la această oră se află excelent reprezentată pe curs, atestând chiar prin aceasta calitatea apei. Deopotrivă, sunt bine reprezentate şi alte specii "montane": păstrăvul, boişteanul, zglăvoaca, chiar şi lostriţa.
Tot ceea ce ar aduce şantierele, iar apoi prezenţa permanentă a amenajărilor hidrocentralelor, exploatarea acestora, debitele fluctuante, şi, graţie drumului, alte construcţii civile, constituie factori puternic perturbatori ai echilibrului ecologic. Atât al apei cât şi al habitatului forestier care adăposteşte încă populaţii viguroase de urs, lup, râs, cerb, căprior şi cocoş de munte.
Stimate Domnule Ministru, nu intru acum în detaliile "cazului", dar remarc faptul că acum şi aici, adică în România, prezenţa la dosarul autorizării lucrărilor a unor acte, studii de impact favorabile etc., reprezintă simple formalităţi, uşor de obţinut, adesea semnate de oameni corupţi, numiţi politic pe funcţii, oameni fără preţuire pentru natură, fără cultură, fără cultură ecologică şi, mai ales, fără o gândire responsabilă privind generaţiile viitoare ."
Şi adăugam: "Vă mărturisesc faptul că, pentru mine, venirea dumneavoastră în fotoliul incomod al Mediului a însemnat o nădejde nouă. Şi mă explic: majoritatea cospiritualilor întru ecologie din România, dar de etnie maghiară, s-au dovedit extrem de serioşi în privinţa preţuirii vieţii, biodiversităţii, naturii."
De la minister, memoriul a fost trimis , conform arhaicelor uzanţe, "spre competentă rezolvare" - cum scrie în răspunsul oficial - la Agenţia pentru Protecţia Mediului Suceava, tocmai la cei care aprobaseră cu seninătate atentatul la mediu. Adică, la cei despre care pomeneam în încheierea memoriului. De unde, un inginer "competent" răspunde: "Considerăm că realizarea proiectului «Amenajare Hidroenergetică Neagra» nu va afecta grav şi pe termen lung ecosistemul de pe râul Negra Broşteni". Simplu, nu?
Aşa se face că am constatat nulitatea venirii la Ministerul Mediului a ungurului Borbely, pe locul cândva ocupat de acea muiere-ministru, care cotcodăcise şi ea pe acolo. (Nu sunt maliţios, sunt doar sincer. Pesemne că imaginaţia şi iubirea mea de dobitoace - pentru care am avut mereu o slăbiciune - mă făcuseră la vremea mandatului acesteia, să asociez fizionomia şi prestaţia muieruştii aceleia tunse scurt, ocoşe nevoie mare, cu cele ale unei găini.
Atunci chiar o poreclisem "Găina", cuvânt cu care numele său - coincizând cu cel al unei plante anemice - rima. Ba mai mult: când se întâmplase să mă aflu într-o sală cu aceasta, am fost mereu tentat să mă uit pe scaunul ei, când se ridica să cotcodăcească, spre a vedea dacă nu scăpase acolo vreun ou atoateştiutor şi sfătos).
De aceea îmi vine să-i zic ardeleanului Borbely, ungur românesc până-n măduva oaselor, aşa, ca între "argheleni": "Noa meri mă şî che culcă!"
