Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
M-am trezit dimineaţa - puţin după ora 7 - cu gândul pe care-l am de câteva zile, cu teama ce mă încearca de ceva vreme. Ce-mi aduc "Ştirile"? Am ocolit telecomanda, ca şi cum faptul că eu n-am aflat ar prelungi o viaţă. M-am uitat pe terasa scăldată în soare şi, pentru un timp, mi-am uitat teama. Pe terasa mea era un pui de guguştiuc ,înspăimântat de ziduri, nedeprins îndeajuns în ale zborului. M-am învârtit în jurul micuţei vietăţi, mai speriată decât ea, cu dorinţa de a face bine şi grija de a nu face rău. Incapabilă de a găsi soluţia de a o elibera, am deschis televizorul. Pe ecran, un stadion uriaş. El recita, cu un braţ înălţat către cer. În mână avea... un porumbel. L-a eliberat cu un gest avântat, şi porumbelul s-a înălţat în văzduh. "Şefu'" îmi dădea o ultimă lecţie . "Mulţumesc, Şefu'!"
Nu i-am mulţumit niciodată. Prin viu grai, vreau să spun. Nu i-am mulţumit pentru că a înfruntat "Cabinetul 2", care îmi interzisese să-mi fac meseria, nu i-am mulţumit pentru că la Flacăra am învăţat ce înseamnă să fii cu adevărat ziarist, nu i-am mulţumit că m-a îndemnat să ajut, la rândul meu, oameni nedreptăţiţi. Nici nu cred că m-ar fi ascultat. A salva oameni din necaz era pentru el un fel de a trăi. Nu eram unicat. Multe din numele celebre ale Revistei Flacăra anilor '70 fuseseră mai întâi terfelite de putere, pentru mulţi se bătuse să-i readucă în presă, de unde fuseseră alungaţi. Când el însuşi a fost izgonit prima dată, nu s-a găsit, din păcate, nici un Păunescu pentru a-l salva. Când a fost izgonit a doua oară - Păunescu a fost izgonit de două ori ! - s-a salvat singur, cu ta-lent, forţa şi dorinţa de a face bine.
Nu i-am mulţumit niciodată. Prin viu grai...
Liana Molnar
