Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mulți au crezut în nevoia de a face epurare în sistemul universitar și în nevoia de a elimina impostura, prin dovedirea unor plagiate. Datele și faptele arată însă că nu a fost vorba despre o luptă împotriva impostorilor, ci despre epurare politică și instituțională, dar mai ales despre desființarea școlilor doctorale din România, cu ajutorul plagiatelor declarate. Dacă ar fi fost împotriva impostorilor, ar fi fost lăsați să renunțe la titluri, dar legile au fost făcute astfel încât să li se interzică renunțarea la titluri, tocmai pentru a se închide școlile doctorale, așa cum anunța ministrul Educației din cabinetul Cioloș, Adrian Curaj, în 2016. Totul a fost expus de un fost membru USR, Sorin Ioan Ceacâr, consilier la Primăria Sectorului 4 din București, exclus din partid, săptămâna trecută.
Plagiatul a devenit subiect de mare interes pentru presă, mai ales pentru că li s-au retras titlurile de doctor unor oameni foarte puternici în stat, începând cu fostul premier Victor Ponta, coordonatorul fiind chiar Adrian Năstase. Problema acestor plagiate este însă mult mai complexă și foarte complicată, așa cum arată Sorin Ioan Ceacâr, consilierul local exclus din USR, care îl acuză pe Dacian Cioloș și gruparea pe care o conduce pentru intenția declarată, din 2016, de a-nchide școlile doctorale, sub pretextul identificării plagiatelor. Acesta a postat pe pagina oficială de Facebook un mesaj care conține rezultatul unei cercetări multidisciplinare care a fost făcută de specialiști și profesori universitari, asumându-și politic lupta pe care cei din sistemul universitar nu o pot duce, tocmai pentru că tuturor le este frică să se apere, într-un război al iraționalului care învinge logica.
Anunțul închiderii școlilor doctorale
În anul 2016 a trecut aproape neobservată o declarație a lui Adrian Curaj, ministrul de atunci al Educației, care arăta care este, de fapt, scopul războiului plagiatelor. Curaj anunța că a făcut toate demersurile pentru a închide cel puțin o treime din școlile doctorale, în următorii doi-trei ani.
Consilierul Ceacâr spune că se poate observa cum, tot în anul 2016, Adrian Curaj a fost atacat, la rândul lui, apoi remaniat de Cioloș, care l-a înlocuit cu Mircea Dumitru, acesta din urmă fiind cel care a dat mai multe ordine de ministru pentru a anula doctoratele care au ajuns subiect de scandal în presă. „Tratatele de etică și integritate academică teoretizează plagiatul, autoplagiatul și erorile de citare a surselor, însă nimic nu se regăsește în legislație. Legea 206/2004, Legea 1/2011 și hotărârile de guvern care le completează nu specifică în ce fel se poate cita corect. Conform principiului autonomiei universitare, fiecare școală doctorală își alege sistemul propriu de citare a surselor în tezele de doctorat. Modul în care s-a aplicat legislația începând cu anul 2012 încalcă: autonomia universitară; principiul retroactivității; dreptul la apărare prevăzut de art. 24 din Constituția României”, explică Ceacâr, pe pagina lui de Facebook. Practic, dacă Mircea Dumitru a dat ordin de ministru pentru a „pecetlui” niște plagiate, o HG vine să transforme ordinul de ministru în autoritate de lucru judecat, iar instanța de judecată constată plagiatul, în baza acelui ordin de ministru, fără a-i mai da celui învinuit dreptul să se apere. Astfel se încalcă articolul 24 din Constituția României, adică dreptul la apărare.
Citește pe Antena3.ro
Principiul cunoașterii comune și calculul matematic
Textul lucrărilor este „calculat matematic”, așa cum îl identifică un soft sau altul, iar la plagiat intră chiar și notele de subsol, care pot fi, de exemplu, hotărâri ale Înaltei Curți de Casație și Justiție... Se mai încalcă, astfel, și principiul cunoașterii comune, care în cercetare dă voie specialistului să folosească teoreme, axiome, clasificări sau alte tipuri de conținut științific sau juridic, pe baza căruia se face o demonstrație. Practic, poate fi chiar contestată o teorie, iar dacă softul identifică text „plagiat”, se constată că specialistul „a furat” textul, deși îl dăduse ca exemplu ca să-l conteste. În plus, multe școli doctorale nu folosesc un sistem de citare cu ghilimele, dacă textele sunt din domeniu tehnic sau juridic, însă specifică sursele, atât în text, cât și în notele de subsol. În comisia de evaluare și în instanță nu sunt luate în considerare notele de subsol, deși în nicio lege nu este specificat modul corect de citare, ci doar faptul că trebuie să fie specificată sursa.
„Sistemul de modificare a percepției publicului larg se bazează pe o serie de confuzii. Confuzia între furt și furt intelectual nu ține cont de gravitatea faptelor, dar nici de caracteristicile fragmentelor de text similare din două sau mai multe lucrări. Deși furtul intelectual e definit în Legea drepturilor de autor 8/1996 altfel decât în Legea Educației (1/2011). Plagiatul ca furt intelectual se constată doar dacă păgubitul acționează în instanță (cf. Legii 8/1996). În definirea «operei», se face confuzia între creația artistică și cercetarea științifică (HG nr. 37/1999). Textul științific și cel juridic, la fel ca limbajul științific/tehnic sau juridic nu au valoare artistică”, mai explică fostul membru USR. Nici Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare nu explică modul în care trebuie să se citeze „corect” un fragment de text, astfel încât să nu fie considerat plagiat, după ce un soft identifică „similitudini”.
Cine profită de pe urma terorii plagiatelor
Consilierul local mai amintește și de cumpărarea de softuri și costurile acestora, în context. „Cele 360 de școli doctorale s-au dotat cu softuri, au dat banii pe ele, iar acum își așteaptă sentința. Am vorbit cu doctoranzi și coordonatori de doctorat din toată țara, care doar asta fac: verifică permanent, cu softul cumpărat de universitate, să nu cumva să scape ceva ce se poate încadra la similitudine, astfel încât să se închidă școala doctorală. În universități se face mai mult verificare polițienească decât cultură și cercetare, pentru că vine «omul negru» și închide tot, așa cum anunța, în 2016, guvernul Cioloș. Un specialist în IT poate înțelege mai bine ce înseamnă identificarea matematică a unor pasaje de text similare. Nici măcar nu se mai ține cont de noua situație, în care textele tuturor pot «scăpa» oricând pe internet și pot fi preluate de oricine, apoi publicate, fără știrea autorului și înainte ca acesta să-și susțină propria teză. Dar e aceeași situație și în cazul ciclului de licență și al celui de masterat. Să ne bucurăm că scăpăm de plagiatori! Dar, mai întâi, să citim acele lucrări și mai ales legislația”, explică Ceacâr, care mai spune că putem citi deja în altă cheie declarația ministrului Adrian Curaj, care anunța, în 2016, că a reușit, în sfârșit, să pună la punct legislația, astfel încât să se poată închide școlile doctorale din România.
Nu se mai poate renunța la titlu
Tot printr-o modificare legislativă din 2016 s-a eliminat și posibilitatea de a renunța de bunăvoie la titlul de doctor, pentru a se putea închide școlile doctorale. Și pe această modificare se baza anunțul făcut de ministrul Educației. Cu toate acestea, încă nu s-au închis, ci încă suntem la faza de scandaluri de presă și execuții politice. „Poate că întârzierea vine tocmai din nevoia de a vinde softurile pe care le cumpără toate universitățile din România, în încercarea disperată de a se feri de «plagiat». Cei care fac asta au observat, în practică, un minimum de 30% «similitudine» la orice lucrare originală. Totuși, nimeni n-a verificat de ce s-a ajuns aici. Între timp, comisiile de etică iau decizii care pot distruge cariere și pot închide școli doctorale, deși nici rapoartele lor nu sunt citite cu atenție. Dacă s-ar citi cu atenție, s-ar putea observa cum constatările nu țin cont nici de sistemele diferite de citare, nici de sutele de note de subsol care indică sursele, conform legislației în vigoare, nici de «scurgerea de informații» către internet, de unde se preiau, «la liber» texte publicate anterior susținerii unor teze”, explică Ceacâr. De exemplu, comisia de etică poate să scrie în raportul de evaluare, după ce softul antiplagiat identifică un fragment de text similar, astfel: „Fără citare sursă, prezentarea unor aspecte ca fiind rodul cercetării proprii”, asta în condițiile în care fraza anterioară textului citat fără ghilimele și considerat plagiat sună astfel: „Manualul Națiunilor Unite pentru prevenirea și controlul infracționalității informatice sintetizează următoarele: (...)”. În plus, în text există și explicația, dar și nota de subsol cu trimitere la respectivul document din care s-a preluat fragmentul de text pentru exemplificare.
Scandalul plagiatelor a pornit de la mass-media și produce efecte juridice grave, în baza unor acte administrative, adică neconstituționale. Totul se reduce la imagine și comentarii ale „opiniei publice”, fără o analiză reală.
Sorin Ioan Ceacâr
Textul științific trebuie să aibă valoare artistică
Deși în legislație și în tratatele de etică se specifică valoarea de „cunoaștere comună” a unor axiome, definiții, clasificări general valabile care sunt folosite fără citare exactă, același principiu nu se aplică, prin extrapolare, în domeniul juridic. În domeniul juridic, textele de lege care sunt analizate în cadrul unei cercetări au valoare de axiomă. Textele de lege sau clasificările anterioare, folosite ca suport pentru demonstrații științifice au fost considerate plagiat, fiind raportate la valoarea artistică. Deși folosesc un sistem de citare acceptat de școala doctorală, altul decât cel agreat de softul antiplagiat, multe dintre tezele anulate conțin trimiteri la sursele folosite, prin sute de note de subsol care nu sunt luate în considerare. Domeniul tehnic poate intra în același sistem de declarare a plagiatului, având același sistem de citare fără folosirea ghilimelelor.
Succesiunea evenimentelor care se înscriu în scandalul plagiatelor arată următoarele elemente comune în toate cazurile: cei acuzați de plagiat sunt politicieni sau persoane publice; acuzațiile au început după intrarea în vigoare a Legii 1/2011 și au fost „perfecționate” de guvernul Cioloș, în 2016; scandalul plagiatelor a fost inițiat de un blogger anonim, în iunie 2012, preluat imediat de revista „Nature”, apoi de presa germană, cea europeană și cea din România; Revista „Nature” a continuat să scrie despre presupusele plagiate care au intrat, astfel, în atenția presei.
Cei mai mulți profesori universitari nici măcar nu cunosc legislația și consecințele acestor încrengături legislative. Mulți sunt convinși că se citează corect și chiar dacă identifică softul „similitudini”. Coordonatorii de doctorate își asumă și semnează împreună cu doctoranzii, dacă ei consideră că nu este plagiat. Legea îi condamnă în solidar și închide școala doctorală.
