Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Alin Cojoacă, un copil de 14 ani din București, trăiește în întuneric de la naștere. Cu toate acestea reușește să facă performanță într-un sport dificil pentru orice om sănătos. Antrenorul lui e un fost sportiv de performanță care a trebuit să abandoneze sportul tot din pricina unei afecțiuni medicale. Asociația lor caută zilele astea să recruteze noi membri.
În sala de escaladă, indicațiile antrenorului se izbesc de pereții de cățărat și se întorc în timpane cu ecou: „Sus!”. „Dreptul du-l la genunchi!”. „Perfect!Hai cu stângul!”. „Dreapta acum la cot!”. Pe peretele înalt de zece metri, care imită formele unei stânci, un copil se urcă în viteză , de parcă pe zid ar fi niște scări invizibile. La prima vedere e greu să îți dai seama că sportivul care se urcă cu o agilitate uluitoare pe peretele vertical e de fapt nevăzător. Mai apoi îi observi ochii care se uită fix în perete, fără să caute puncte de sprijin, mâinile care bâjbâie după următoarele prizele de deasupra capului. În ciuda handicapului său, reușește în doar câteva minute să escaladeze cam cât un bloc cu două etaje, pe un perete vertical.
Născut pentru un sport imposibil
Alin Cojoacă s-a născut în Alexandria acum 14 ani și a fost diagnosticat cu retinopatie la câteva luni de la naștere. În mod bizar, cei de la maternitate nu au descoperit afecțiunea lui pentru care s-ar fi putut face ceva dacă se intervenea la timp. Așa că atunci când mama a observat că e ceva în neregulă cu el și a mers la doctor, a fost prea târziu. Avea să fie condamnat la o viață de beznă. „Ochii mi-au fost arși în maternitate din cauza incubatorului”, crede acum Alin, dar o spune fără pic de ură în glas, ca pe o poveste pe care a auzit-o și o comunică mai departe. Când copilul a crescut, părinții lui s-au mutat cu el și cu fratele mai mic în București, pentru a putea să-l țină pe Alin la o școală specială pentru copii cu deficiențe de vedere. Au găsit singura chirie pe care și-o permiteau: o singură cameră pentru patru persoane, pentru care plăteau o chirie de 500 de lei, uriașă pentru veniturile lunare ale ambilor soții. Mama câștiga 600 de lei muncind într-un atelier de cizmărie iar tatăl - 900, cât e salariul la groapa de gunoi a orașului. În ultimul an, când se gândeau că mai rău nu le poate fi, a trebuit să părăsească cămăruța în care stăteau îngrămădiți toți patru pentru a se muta într-o magazie pe care proprietarul o folosise până atunci să crească papagali. Dar viața lui Alin avea să se schimbe radical o dată ce l-a întâlnit pe Claudiu Miu, fost cățărător de performanță. Claudiu fusese speranța României la escaladă, un sportiv care reușise să câștige ani la rând campionatul național și să ia aurul la competiția balcaniacă. Poate că ar fi avut șanse și să aducă României prima medalie din istorie la acest sport. Dar într-o zi din 2012 o boală cumplită l-a trimis din sala de cățărat direct la spital. Avea artrită reumatoidă. Din tânărul care urca pe crestele munților din Statele Unite, abia mai putea să se urce singur într-un pat. Până la urmă a găsit un remediu care să-l pună pe picioare, cu ajutorul unei companii farmaceutice dispuse să-i doneze tratamentul de mii de euro anual. După o lungă pauză, Claudiu s-a întors pe peretele de cățărat. „Atunci a fost ca un șoc. Am zis: «Băi, uite ce tare e! ». E o stare de libertate, experimentezi viața altfel. Și mi-am zis că, dacă eu așa, ciung și șchiop, pot să mă cațăr și e atât de tare, de ce să nu o facă și alții în situația mea?". Așa avut revelația: trebuie să facă un club de escaladă pentru copiii cu deficiențe de orice fel: de la cele locomotorii la cele de vedere. A înființat asociația „Climb Again” și printre primii copiii care s-au prezentat la înscrieri a fost Alin Cojoacă.
Performanță uriașă campionatul Angliei
După doi ani de antrenamente, Alin a devenit unul din cei mai buni sportivi ai lui Claudiu Miu. Așa că în toamna anului trecut au plecat împreună să se întreacă cu alți sportivi din Europa. atunci a urcat prima dată Alin într-un avion. „Auzea motorul, simțea senzația aia de la decolare, de la aterizare. A fost numai un «Uaaaauuu!» și un „«Mamăăă!, ce tare»”, povestește Claudiu. În Marea Britanie s-a întrecut cu sportivi cu dizabilități din tot Regatul și a obținut medalia de bronz. O performanță uriașă pentru orele de antrenament pe care a apucat să le facă. Dar Claudiu e convins de potențialul lui Alin și știe că va fi aproape sigur viitorul campion al lumii. „Va trebuit să așteptăm doi ani până să împlinească vârsta minimă de participare la Campionatul Mondial. Anul acesta vom merge acolo pentru a cerceta terenul, dar în 2018 vom câștiga sigur. Alin face cățărare la un nivel la care majoritatea oamenilor fără deficiențe nu o pot face. E un talent adevărat și foarte rar întâlnit. Deja a ajuns să îi antreneze pe alții, chiar îi învață pe colegii lui care nu sunt așa avansați ca el. Memorează prizele, memorează traseul și ajunge să stea jos și să îi spună celuilalt nevăzător unde sunt prizele și ce formă au, că trebuie să ducă mâna deasupra capului, că trebuie să ridice genunchiul în lateral”, povestește Claudiu.
Citește pe Antena3.ro
A inspirat o țară întreagă
Claudiu nu i-a fost lui Alin doar antrenor. Aflând de situația dificilă a familiei sale, nevoită să locuiască într-o magazie în condițiile în care iarna se apropia și ei nu aveau acolo încălzire, Claudiu a încercat să caute sponsori care să le asigure o chirie într-un loc decent. A scris la tot felul de fundații pe care le cunoștea și a reușit să îi mute pe toți într-un apartament după ce a strâns bani cât să plătească o chirie în avans. Apoi cazul lui Alin, cățărătorul nevăzător, a ajuns în competiția Next Star de la Antena 1, unui concurs de talente pentru copii. Așa a putut Alin să inspire o țară întreagă. A arătat că el, deși nevăzător, poate să facă lucruri pe care cei din juriu sau cei din fața televizoarelor nu le pot face. A fost o lecție emoționantă. Un membru al juriului a și izbucnit în lacrimi când l-a văzut, o treime din telespectatori l-au votat și în final Alin a câștigat finala de popularitate a ediției și un cec de 5 mii de euro. Dar, dincolo de bani, a atras tot mai mulți copii nevăzători către acest sport care dă curaj.
Asociația cățărătorilor nevăzători se extinde
Zilele acestea Claudiu Miu și colegii lui din asociație umblă prin țară cu un panou de escaladă mobil încercând să adune cât mai mulți copii cu deficiențe de vedere dornici să practice acest sport. „Acest sport îi va face să capete mai multă încredere în ei, să își dorească mai mult de la viață, pentru că vor înțelege că unele lucruri pe care le considerau imposibile la un moment dat, nu sunt chiar atât de inaccesibile. De exemplu, am cunoscut un cadru didactic care ne-a spus să nu îl lăsăm pe un anumit băiat să se cațere, că sigur nu poate. Și totuși băiatul acela cu o zi înainte se cățărase singur până aproape de final”. Claudiu își dorește ca în următorii doi ani să ajungă în toate școlile de nevăzători din țară. Deocamdată, anul acesta va încerca să recruteze copii din București, Buzău și Cluj unde a găsit deja o parte din sportivii dornici să facă voluntariat pentru asemenea cauză nobilă.
