x close

"Supleantul", adevăr sau tăcere

0
Autor: Clara Margineanu 09 Oct 2009 - 00:00



Citind "Supleantul", am observat două lucruri: că îl citeam într-un tempo-record, încercând să evit orice întrerupere, şi că aveam o satisfacţie specială: ce citeam era adevărat, sau ar fi putut fi - ceea ce, când citeşti un roman, e acelaşi lucru. Ştim cu toţii ce dezamăgire e ca o carte începută bine să-şi piardă tonul candid şi forţa de expresie şi să eşueze în declarativ ori în trivial. Cu atât mai mult cu cât e vorba despre evenimente care s-au întâmplat, iar autorul are curajul să se ofere pe el ca personaj.

"Supleantul" începe şi sfârşeşte pe aceeaşi notă a vibraţiei maxime, răsunând autentic şi personal, de la prima la ultima pagină. Aceasta e formula literară a lui Petru Popescu ­ şi ea a rămas neschimbată. El se oferea pe el însuşi ca personaj, cu totală candoare, şi în romanele de tinereţe. Ceea ce l-a legat de cititori înainte să părăsească România, oferta acestei intimităţi, este ceea ce îl va lega de cititori şi acum.

"Supleantul" e o carte enorm de intimă, dar în acelaşi timp e scrisă cu o febră şi un nerv care readuc la viaţă trecutul, plin de zgomote şi mirosuri, şi cuvinte, şi tragedii, şi dezvăluiri, şi persoane, nu imaginare, ci care au existat. Toate sunt atât de prezente, încât trecutul devine prezent. În ultimul capitol al acestui roman, perechea romantică, fiica puterii şi scriitorul tineretului, joacă un joc: îşi pun întrebări la care nu se poate răspunde decât spunând adevărul ori tăcând: "Adevăr sau tăcere", se provoacă aceşti îndrăgostiţi. Şi pentru că ei ştiu că joacă acest joc pentru ultima oară, îşi spun adevărul. Dacă protagoniştii n-ar fi jucat acel joc atunci, "Supleantul" ar fi rămas tăcere. Chiar dacă adevărul e artă, el e adevăr, ori rămâne tăcere.
 

● Jurnalul Naţional: Domnule Petru Popescu, reveniţi în forţă în arealul literar românesc. "Supleantul" este un roman despre care s-a scris şi s-a vorbit deja, în România. Ce anume a declanşat în dumneavoastră alegerea acestui subiect?
● Petru Popescu:
Ce bună întrebare. Dintre toate aventurile vieţii mele, cea mai periculoasă, dar şi mai romantică şi plină de suspans rămâne despărţirea temporară de România. M-am gândit la acea despărţire, şi la evenimentele care au dus la ea, de mii de ori. Am început s-o scriu în minte de zeci de ori. La un moment dat, s-a produs un fel de masa critică: povestea trebuia scrisă. Anumite personaje ale tinereţii mele, inclusiv eu însumi, trebuiau să păşească afară din mine şi să se arate unui public, chiar dacă (şi mă temeam mult de asta) acel public ar fi fost indiferent. Dar publicul nu e niciodată indiferent la o poveste cu adevărat intimă - tocmai povestea intimă e cea care face un cititor să se întrebe, să fantazeze, să viseze: eu ce-aş fi simit în acea situaţie? Eu cum m-aş fi comportat?
Iar atracţia romantică e temă pe care o visăm toţi. Atracţia romantică ameninţată de maşinaţiile puterii, adică Kaballe und Liebe, e un motiv literar extraordinar. Eu însumi am fost personaj într-o intrigă şi iubire.


● Jurnalul Naţional: Cartea este şi un document al anilor '70. Este scrisă la persoana I, cu precizie, cu rigoarea detaliului cinematografic. Aţi conservat o memorie intactă a tinereţii dumneavoastră?
● Petru Popescu:
Am o memorie bună în general. Altfel n-aş fi putut scrie în engleză, care e o limbă învăţată, ori n-aş fi putut să scriu iar în româneşte, limba mea, dar pe care am fost forţat s-o întrerup ca expresie literară. Fiindcă am fost forţat să nu scriu în româneşte câteva decenii, a scrie în româneşte are pentru mine gustul delicios al interzisului şi al misteriosului. Iar ceea ce trăim ca mister nu uităm niciodată. Nu ne lasă memoria emoţională. E un mister de ce am trăit faptele relatate în "Supleantul". E un mister că am crezut întotdeauna în această poveste şi în faptul că va avea semnificaţie când va fi spusă. Ce ne face pe toţi să vrem să ne mărturisim, unui prieten, ori paginii încă nescrise? Nu numai dorinţa de o aşa-zisă eliberare. Dar mai ales faptul că avem un secret, şi el nu mai poate fi ţinut secret. Firea omenească e făcută din secrete sortite să fie eliberate.


● Jurnalul Naţional:  De ce acest titlu, "Supleantul"?
● Petru Popescu:
Tehnic, supleantul sunt eu. Eram unul dintre membrii supleanţi ai conducerii celei mai importante organizaţii de tineret a acelor ani. La o şedinţă oficială a acelei conduceri, am întâlnit o fată care, prin poziţia ei unică în România de atunci, părea ireală, părea un personaj inventat. Şi acea fată ireală mi-a cerut un autograf pe primul meu roman de succces, Prins.


● Jurnalul Naţional: Zoia Ceauşescu este, aşa cum reiese din roman, o prinţesă tristă, un om contorsionat de legi făcute de alţii. O numiţi "fiica puterii". Aţi vrut să îi recompuneţi fiinţa, altfel decât a fost închipuită în mentalul colectiv?
● Petru Popescu:
Mentalul colectiv îşi închipuieşte întotdeauna că persoanele notorii sunt profitorii notorietăţii. Eşti scriitor - te ştie lumea, trăieşti o zilnică satisfacţie. Eşti fiica unui conducător politic - ai puteri nelimitate, şi le poţi aplica oricând. În realitate, viaţa oamenilor notorii e necunoascuta, şi viaţa celor cu puteri asupra celorlalţi e îngrădită şi limitată şi, în ambele cazuri, consecinţele notorietăţii pot fi tragice. Plăteşti un mare preţ pentru tot ce te face special în ochii altor oameni.
În parte, preţul pe care îl plătea Zoia era că era neînţeleasă, bârfită şi în mod surprinzător... foarte singură.


● Jurnalul Naţional: Propuneţi cititorilor o poveste de dragoste, între dumneavoastră cel de atunci, "scriitorul", şi Zoia Ceauşescu. Aţi retrăit totul, pentru a transforma biografia în roman. Ce credeţi totuşi că a atras-o pe "fiica puterii" la dumneavoastră? Ce căuta de fapt?
● Petru Popescu:
Zoia căuta ceea ce căutăm toţi: pe acela sau aceea care ne înţelege în mod ideal, deşi ne e total deosebit. Acela sau aceea care, neaparţinând cadrului lor obişnuit, îi ajută să iasă din acel cadru. Fantezia Zoiei era ca măcar cu anumiţi oameni, şi la anumite momente, ea nu era fiica puterii, şi se putea mărturisi. Dar eu nu i-am satisfăcut acea fantezie în mod deliberat; curiozitatea ei pentru mine era motivată de o precunoaştere; eram scriitor, şi aparţineam conştiinţei publice. În timp ce ea avea aura puterii, aveam şi eu aura mea, chiar dacă era mult mai fragilă, dar era şi mult mai pură: scrisul.
În fine, femeile se amorezează de scriitori numai dacă şi după ce îi citesc. N-am auzit niciodată că s-a amorezat cineva de Hemingway, ori de Eminescu, fără să ştie dinainte cine erau. O femeie amorezată de un scriitor visează să fie cântată de acel scriitor.


● Jurnalul Naţional: Vă este teamă de exigenţele publicului cititor de astăzi? De judecata oamenilor tineri, care atunci nici nu erau născuţi?
● Petru Popescu:
Mi-e teamă că publicul de azi visează mai puţin decât publicul de atunci, deci n-are nevoie de poveştile mele care să-şi hrănească iluziile. Dar sper că mă înşel.


● Jurnalul Naţional: După cum vă ştiu cei care vă ştiu, mizaţi pe succes. Care sunt, concret, aşteptările dumneavoastră în ce priveşte receptarea romanului "Supleantul"?
● Petru Popescu:
Sper ca modul în care e scris "Supleantul" să unească gustul a câteva generaţii. Cei de vârsta mea să presupunem că vor citi pentru nostalgie şi aromă. Cei tineri vor citi fiindcă au curiozitate pentru poveşti de dragoste spuse cu gingăşie şi în acelaşi timp cu îndrăzneală. Cei care sunt cinici, sunt şi de ăştia în toate generaţiile, foarte bine: citiţi "Supleantul" pentru soc. Are soc.
Şi unii şi alţii, nu există să nu se fi gândit de nenumărate ori la cele mai misterioase expresii ale istoriei şi ale sufletului omenesc: atracţia erotică şi puterea. Deci, citiţi "Supleantul".


● Jurnalul Naţional: Când veţi reveni în România pentru lansarea cărţii?
●Petru Popescu:
Voi sosi la 20 octombrie, şi am de gând să fac ce n-am făcut de mult: să mă întâlnesc cu cititorii, des şi îndelung, şi în multe locuri, să le vorbesc şi să-i ascult.


● Jurnalul Naţional: Pentru că s-a tot vehiculat ipostaza dumneavoastră de om care "face imagine", României, desigur, vă propun să îi seduceţi pe cititori, cu un gând de final...
● Petru Popescu:
În felul meu modest, adică de scriitor (în orice limbă), ştiu că am făcut România să pară fascinantă. Am făcut-o să pară aşa cum îmi apare mie: originală, contradictorie, bogată în istorie, tragică, dureroasă şi în acelaşi timp neînvinsă de istorie, mitică, frumoasă şi de neuitat. Pe asta mizez: pe sentimentele mele neobişnuite despre România şi pe faptul că românii, toţi, vârstnici, tineri, adoră să citească ceva "despre ei".
Şi pentru că ştiu ce aşteptaţi, dragi cititori încă necunoscuţi, vă spun dinainte: ce aşteptaţi e în paginile mele. O ştiu cu precizie. Am început "Supleantul" cu un îndemn ultra-candid: iată, acestea sunt cuvintele mele. Veniţi. Veniţi. Intraţi. 
Citeşte mai multe despre:   special,   petru popescu,   supleantul

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



 
Afisari: 2979


Mai multe titluri din categorie

România văzută de la Harvard. “Cu ocazia alegerilor, țara voastră intră în prim-planul presei americane prin fraude electorale, coadă la voturi plătite în satele țigănești, mita electorală și altele”

România văzută de la Harvard. “Cu ocazia alegerilor, țara voastră intră în prim-planul presei americane prin fraude electorale, coadă la voturi plătite în satele țigănești, mita electorală și altele”
Galerie Foto Țara noastră văzută de un profesor de la universitatea numărul unu a lumii: Harvard University, SUA. Am avut o întâlnire cu profesorul Martin Nowak de la Harvard cu ani în urmă, apoi am continuat...

Alexandru Nicolae Păunescu: Conciliatorii sunt colaboratori. Sunt plătiţi la dosar, indiferent de soluţie

Alexandru Nicolae Păunescu: Conciliatorii sunt colaboratori. Sunt plătiţi la dosar, indiferent de soluţie
Clienţii care nu-şi mai pot plăti ratele la creditele luate de la bănci sau de la IFN-uri şi care nu au reuşit să ajungă la o înţelegere cu instituţia finanţatoare pot apela la ajutorul unui...

Tun de 45 de milioane de euro la Primăria Mănescu, înainte de alegerile locale

Tun de 45 de milioane de euro la Primăria Mănescu, înainte de alegerile locale
Galerie Foto Cu două luni înainte de expirarea mandatului de edil al Sectorului 6 al liberalului Rareş Mănescu, o instituţie din subordinea primăriei condusă de acesta a achiziţionat servicii de întreţinere a spa

Poveştile strict SECRETE din sânul Bisericii. Preoții „recuperatori”, noul model de duhovnic

Poveştile strict SECRETE din sânul Bisericii. Preoții „recuperatori”, noul model de duhovnic
Galerie Foto În ultimii ani s-au înmulțit cazurile de preoți caterisiți pe motive care țin mai puțin de ordin spiritual și mai mult de ordin material. Oameni ai Bisericii acuză că banii au început  să...

„Regele parcurilor” din București pune monopol de familie și pe Monumente

„Regele parcurilor” din București pune monopol de familie și pe Monumente
Galerie Foto Cum vrea fostul “rege al Parcurilor”, ex-director al Administrației Lacuri Parcuri Bucureşti (ALPAB), Radu Dan Septimiu Popa, să pătreze sub controlul familiei sale instituţia numită Administraţia...

Sinecuri pentru beizadelele politicienilor, filiera liberală:  Dinastia Câmpeanu și mezinul născut director

Sinecuri pentru beizadelele politicienilor, filiera liberală:  Dinastia Câmpeanu și mezinul născut director
Galerie Foto Deși președintele ASF, Mișu Negrițoiu, se laudă că a reușit să reformeze instituția și să așeze pe un făgaș corect sistemul asigurărilor, la o privire mai atentă lucrurile nu par chiar așa. Sistemul...

Vintilă Mihăilescu: „Alegătorii nu se așteaptă ca un primar să fie cinstit”

Vintilă Mihăilescu: „Alegătorii nu se așteaptă ca un primar să fie cinstit”
Galerie Foto Directorul departamentului de Sociologie al Facultăţii de Ştiinţe Politice din Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, profesorul univer­sitar doctor Vintilă Mihăilescu, vorbește despre...

Cum a murit politica în cea mai mică localitate din România

Cum a murit politica în cea mai mică localitate din România
Galerie Foto Dacă în urmă cu două scrutine electorale a fost efervescență mare în campania electorală din comu­na hunedoreană Bătrâna, acum e tristețe maximă. Atunci, nu mai puțin de jumătate din...

ANCHETĂ. Ultimele inginerii financiare ale „regelui retrocedărilor”,  Horia Simu

ANCHETĂ. Ultimele inginerii financiare ale „regelui retrocedărilor”,  Horia Simu
Galerie Foto Afaceristul Horia Simu, aflat în topul sumelor încasate, în mod infracţional, de la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietă­ţilor (ANRP), îşi pune afacerile la adăpost....

Aurel Simionescu: „Primarii ar trebui să aibă un număr limitat de mandate”

Aurel Simionescu: „Primarii ar trebui să aibă un număr limitat de mandate”
După două mandate ca președinte de Consiliu Județean, un mandat de senator și două mandate de primar, social-democratul Aurel Simionescu, edilul Brăilei, a decis să nu mai candideze pentru un nou mandat de primar...

ANAF, parte civilă într-un proces penal în care este judecat fostul patron al… şefului ANAF

ANAF, parte civilă într-un proces penal în care este judecat fostul patron al… şefului ANAF
Galerie Foto Actualul preşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, instituţie care a dat publicităţii aşa-zisa “listă a ruşinii” datornicilor la stat, se află într-un posibil conflict de...

Cristian Secoşan: Sistemul energetic are nevoie de investiţii în contextul unei strategii pe termen lung

Cristian Secoşan: Sistemul energetic are nevoie de investiţii în contextul unei strategii pe termen lung
Sistemul românesc de producere a energiei electrice traversează o perioadă grea din cauza lipsei de predictibilitate, ea fiind generată de lipsa de viziune a celor care l-au gestionat în ultimii ani....

Profil de viitor campion mondial: 14 ani, sărac, nevăzător

Profil de viitor campion mondial: 14 ani, sărac, nevăzător
Galerie Foto Alin Cojoacă, un copil de 14 ani din București, trăiește în întuneric de la naștere. Cu toate acestea reușește să facă performanță într-un sport dificil pentru orice om sănătos. Antrenorul...