"Fata din Nazaret", un roman despre dragoste, putere şi credinţă

Un nou roman semnat Petru Popescu va fi lansat luni, 3 mai, de editura Curtea Veche împreună cu Jurnalul Naţional. Intitulat "Fata din Nazaret", în traducerea lui Mihnea Gafiţa, volumul o are ca personaj principal pe Maria, în vârstă de 17 ani, viitoarea mamă a lui Iisus Cristos, deocamdată doar fiica rabinului Ioachim şi a Anei.

Romanul lui Petru Popescu este o reinterpretare din perspectivă laică a naşterii imaculate a întemeietorului creştinismului Iisus Hristos. Din această perspectivă, până la un punct, textul autorului se conformează formulei de succes inventate de Dan Brown, cu "Codul lui da Vinci". Acolo Iisus este căsătorit cu Maria Magdalena şi are posibilă descendenţă până azi. Aici, adolescenta Mariamne, fiica lui Ioachim şi a Anei, din satul Nazaret din Iudeea guvernată de Irod, se mărită cu Iosif, rămâne însărcinată şi urmează să-l nască pe Mesia.

Intriga narativă începe cu sosirea în ţinut a lui Pilat din Pont, trimis al Împăratului de la Roma în căutarea unei teofanii care să coaguleze imperiul sub o credinţă mai proaspătă decât politeismul decadent al Romei şi se termină o dată cu această noapte a nunţii, rodnică, dar plină de sumbre promisiuni de viitor. Ce mai urmează după - întâlnirea dintre Pilat din Pont, şi el îndrăgostit de frumoasa şi voluntara fecioară, şi perechea care deja aşteaptă copilul, întoarcerea în sat a iudeilor prigoniţi de Irod o primă oară -, ţin de epilogul poveştii.

Intriga este îndemânatică şi bine condusă, urmând reţetele romanului popular. Tehnic vorbind, autorul alternează naraţiunea la persoana a treia, când personajul din prim-planul scenei este Pilat, şi la persoana întâi, când personajul narator este chiar Maria. Ei sunt înconjuraţi de o mulţime de figuri bine conturate şi vii, şi ele: Octavia, nepoata împăratului şi soţia impusă lui Pilat imediat ce rămâne însărcinată cu unul dintre nenumăraţii ei amanţi, părinţii Mariei, bogaţii satului, în permanent război, prietena adolescentă a Mariei ucisă în locul ei, etc.

Toate personajele sunt foarte vii, Petru Popescu are o intuiţie fină a feminităţii adolescentine, alternanţa stărilor interioare de candoare şi sfinţenie, cu cele de senzualitate pură şi tocmai de aceea lipsită de pudoare, alcătuieşte un amestec foarte îndrăzneţ. Bogăţia şi dinamismul episoadelor, respectarea şi apoi abaterea inteligentă de la firul narativ cunoscut de cititor fac lectura foarte antrenantă.

Este desigur un roman de consum, de bună calitate, cu pagini dense, despre putere, credinţă, dragoste, teme recurente în literatura autorului, cu un plus de atracţie datorat ideii pe muchie de cuţit, de negare a naşterii imaculate a lui Iisus Hristos, una dintre imaginile cele mai adânc înrădăcinate în mentalul colectiv românesc şi creştin, în general. Dacă gnosticismul aproximativ al lui Dan Brown neaga puritatea lui Iisus, aici autorul neagă însăşi Puritatea cu majusculă. E o carte care poate pune la încercare disponibilitatea publicului românesc de a distinge naraţiunea literară de cea religioasă.