Ana are 10 ani şi abia aşteaptă să înceapă şcoala, care, iată, bate la uşa zilei de luni. Da, abia aşteaptă Ana şcoala, deşi... este cam nelămurită. Atât de nelămurită, încât i-a dat mamei o scrisorică acum, în prag de şcoală. "Dragă mamă, m-am trezit de dimineaţă, am dat drumul la televizor, m-am uitat ce m-am uitat şi m-am plictisit", scrie Ana. "Am deschis calculatorul, m-am jucat ce m-am jucat şi m-am plictisit. Am ieşit în curte, am avut grijă de căţel, m-am jucat cu el şi m-am plictisit. Iar bunica mă plictiseşte: se uită la televizor şi zice ceva urât despre nişte neni. Eu îi spun mereu: Mamaie, nu te mai lua după ei, că toate astea nu-s adevărate. Nici cu copiii nu prea mă simt bine. Dar abia aştept şcoala, că în vacanţă m-am plictisit. Dar nu sunt sigură: crezi că şi la şcoală mă voi plictisi?". Nu ştim, dragă Ana, nici măcar nu suntem siguri dacă nu cumva celebrul "Ana are mere" a devenit între timp un refren al plictisului. Iar lumea, lumea nu mai vrea să culeagă merele - au spus zilele acestea la ştiri (dar tu nu mai dai drumul la televizor, că te-ai plictisit). De asemenea, n-are rost să-ţi vorbim despre psihologul danezo-germano-american, Erik Erikson pe nume, care spune că trecem de-a lungul vieţii prin trei stadii: "maturitatea tânără" - începe la 20 de ani şi se termină la 45, "maturitatea mijlocie" - se sfârşeşte la 65 de ani, şi "maturitatea târzie" - porneşte după 65 de ani şi se termină... când se termină. Dar ne place să credem, dragă Ana, că poate, undeva în viitor, holospaţiul nu îţi va trezi nostalgia vremurilor când te plictiseai...