Memorialistul Argetoianu este binecunoscut lectorilor din România, şi nu numai, iar anul de foc 1942 grăieşte de la sine. Transcrierea textelor în revistă se face după manuscrisul olograf, aflat în posesia noastră. Scriitorul politic Constantin Argetoianu s-a născut la 3 martie 1871, în Craiova, şi a încetat din viaţă la 6 februarie 1955, în gulagul comunist din Sighetul Marmaţiei.
"1942,Miercuri, 4 februarie
Iarna continuă normală. Cer posomorât. Frigul: -5°. De pe frontul rusesc, ştiri liniştitoare. În sectorul de Sud, atacurile bolşevice care se întinseseră zilele trecute, mai ales la nord-est de Taganrog, au fost respinse cu mari pierderi pentru ruşi. La Kerci, forţele sovietice au fost de asemenea refulate. La Sevastopol am bombardat puternic ultimele întărituri, care au fost în bună parte distruse. În celelalte sectoare ale frontului, la Centru şi la Nord, au atacat nemţii şi au capturat prizonieri şi material de război.
În Africa de Nord, forţele britanice sunt continuu respinse spre est. Comunicatul din Cairo confirmă retragerea englezilor "sub presiunea crescândă a forţelor germane şi italiene". Ofensiva britanică pare definitiv prăbuşită... Japonezii ajunşi în faţa insulei Singapore iau ultimele măsuri pentru atacul oraşului, care deocamdată e sever bombardat. În Birmania, forţele nipone înaintează la vest de Mulmein, spre Rangoon, iar în Borneo au ocupat aproape toată insula...
Brazilia, Uruguayul, Paraguayul, Bolivia, Ecuadorul şi Peru au rupt relaţiile diplomatice cu Germania, cu Italia şi cu Japonia. Cu celelalte ţări care au aderat la Pactul Tripartit, nu. Uro Preto, ministrul Braziliei, mi-a confirmat ieri că, din ordinul Guvernului său, a comunicat Ministerului nostru de Externe că Brazilia nu va rupe relaţiile cu noi. Rămâne de văzut dacă nu vom fi siliţi noi de Guvernul Reichului să rupem raporturile cu Statele Sud-Americane... La Berlin, ruperea relaţiilor cu Germania, de către aceste State, a fost primită cu indiferenţă, ca un fapt divers fără nici o influenţă asupra soartei războiului. Poate că Berlinul, în indiferenţa sa, ne va scuti de săvârşirea unui act ridicol...
Mareşalul Antonescu n-a plecat la Berlin, la 1 februarie, cum se şoptise că avea intenţia să o facă.
S-a înapoiat alaltăieri de la Predeal "foarte voios", după cum mi-a spus cineva care a fost să-l întâmpine la gară... Poate că s-a înţeles cu Hitler prin telepatie sau poate că şi-a amânat numai călătoria. Ieri, Mareşalul a prezidat un Consiliu de Miniştri redus, care s-a ocupat cu problemele educaţiei tineretului. Un comunicat enumeră măsurile şcolare care s-au luat în vederea îndrumării studenţilor şi a comprimării programelor pentru anul acesta, în vederea evenimentelor posibile - adică a războiului ce se va înteţi pe frontul oriental... Nimic senzaţional!
Coti Stoicescu şi-ar fi dat definitiv de astă-dată demisia. Duca, de la Casaţie, mi-a spus că primul preşedinte Lupu a primit de la dânsul o frumoasă scrisoare de adio. Cauza demisiei: decretul cu "Îndrumătorii" la Societăţile metalurgice, miniere şi petrolifere, decret pe care Stoicescu n-a vrut să-l semneze şi care a fost totuşi promulgat. Plecarea lui Stoicescu din Guvern va fi regretată de toată lumea. A fost un excelent ministru de Justiţie, un apărător dârz al dreptăţii şi al drepturilor oamenilor cumsecade urmăriţi de patima regimului. Noi, foştii demnitari - mă gândesc la cei nevinovaţi şi cinstiţi - îi datorăm mult...
Marinică Ştefănescu, filosoful, a înviat din nou. Ziarele anunţă că va ţine o conferinţă cu următorul frumos subiect: "Războiul şi problema nemuririi sufletului"!!!
Ziarele de azi-dimineaţă publică cu o bogăţie de amănunte inutile (din ordinul Stăpânirii...), condamnarea numitului Anton Ionel Mureşanu, fost administrator financiar la Cluj, actualmente inspector financiar. Mureşanu a fost declarat vinovat de "insulte aduse persoanei Conducătorului", cu prilejul unui memoriu prin care se plângea că nu se dau ajutoarele cuvenite refugiaţilor ardeleni din ţinuturile ocupate de unguri... Mureşanu a fost osândit la 5 ani muncă silnică şi 1.000 lei cheltuieli de judecată. Dacă osânditul a insultat pe Antonescu, foarte rău a făcut, dar cu asemenea măsuri şi cu publicitatea ce li se dă, popularitatea regimului n-are nimic de câştigat...
Dejunat ieri la Legaţia elveţiană cu Davidescu, fostul nostru ministru la Moscova şi actual secretar general la Ministerul de Externe. Nu-l văzusem niciodată... Mi-a părut simpatic şi inteligent... Văzându-l pentru prima dată, n-am putut să-i cer destăinuiri.
Mi-a părut convins de înfrângerea moscoviţilor în campania ce va începe la primăvară...
Joi, 5 februarie
Un nou atac al iernii: marţi şi ieri a viscolit spre Moldova, s-au înzăpezit din nou liniile de la Buzău spre Mărăşeşti, spre Brăila, spre Constanţa. Şoseaua de la Bucureşti la Ploieşti a fost întreruptă la Tâncăbeşti: zeci de automobile au rămas cu botul în zăpadă. La Bucureşti n-a nins şi vântul a fost uşor. Dar a scăzut din nou temperatura, azi sunt 8 grade sub zero...
De pe frontul rusesc, ştiri puţine. Atacuri ruseşti respinse pretutindeni, zic comunicatele germane. Lăsând la o parte amănuntele, a căror specificare variază în comunicatele de o parte şi alta a beligeranţilor şi sunt chiar de multe ori contradictorii - faptul important şi indiscutabil e că frontul german rezistă şi că ce a fost mai greu din iarnă a trecut. Cu primăvara va începe pe frontul oriental adevăratul dans...
În Cirenaica, victoria germano-italiană se lămureşte pe zi ce trece. Britanicii au evacuat şi Derna şi se retrag în grabă şi cu mari pierderi spre frontiera Egiptului. Radio Londra nu mai ascunde probabilitatea evacuării întregii Cirenaice. Japonezii, după ce au ocupat Mulmein, se îndreaptă în Birmania spre Ranggon. Odată Rangoonul ocupat, calea de revitaliere a Chinei lui Ciang-Kai-Shek va fi tăiată...
La Singapore, atacul japonezilor n-a ieşit încă din faza de preparare... Senatul Africii de Sud a votat cu o mică majoritate declararea de război faţă de România, de Ungaria, de Japonia, de Bulgaria şi de Finlanda - iar cu o mare majoritate respingerea unei moţiuni prin care se propunea despărţirea Dominionului de Imperiul Britanic...
Mareşalul Antonescu n-a plecat la Berlin şi nici nu mai pleacă: pleacă zilele astea (poate chiar mâine...) la Cartierul General al Führerului. Klugist (sau Kluskist, nu ştiu cum se scrie), factotum-ul comercial al Germaniei în România şi om foarte inteligent, cu care am dejunat ieri la Clubul Miliardarilor, îmi spunea că Hitler are un adevărat "faible" pentru Antonescu la care ţine lucru mare şi pe care-l apreciază şi ca general şi ca prieten. Să sperăm că se va folosi şi ţara de pe urma sentimentelor Führerului pentru Domnul Conducător...
Se vorbeşte mult iarăşi de o remaniere ministerială. În locul lui Stoicescu, demisionat, cei care au mai multe şanse sunt Finţescu, Gruia şi Garoescu (fost director la Ministerul Justiţiei). Fiindcă se vorbeşte de aceştia trei, probabil că va fi numit un al patrulea. În locul lui Marinescu, la Economie se zice că va fi numit Cancicov, înapoiat de două zile în Bucureşti. Va fi probabil schimbat şi Sandu, subsecretarul de la Culte, dovedit dobitoc.
Noul ministru al Croaţiei, gaspadin Branco Benzon, şi-a remis ieri scrisorile de acreditare. În discursul său, ilustrul om de Stat a pus Europa nouă la cale, iar Regele în răspunsul pe care i l-a dat i-a făgăduit concursul... Conducătorului!
S-a creat pe lângă Ministerul Educaţiunii (fost al Instrucţiei Publice) un "Consiliu Pedagogic" spre a-şi da avize în toate chestiunile legate de educaţia tineretului şcolar. O inovaţie inutilă a "con-filosofului" Petrovici. Încă o diluare a autorităţii şi a răspunderii ministeriale. Ce ciudată concepţie, să crezi că patru boi la un loc pot avea mai mult cap decât unul singur...
(Va urma)