Pauză de cafea

În Sâmbăta Morţilor, creştinii dau de pomană hrană în vase de lut noi. Cum datina trebuie păstrată, străchinele, cănile sau ulecelele vor fi la mare căutare. Horezu e renumit pentru vasele sale de lut, ce au ca personaj emblematic "cocoşul".

Gospodarii spun că acesta le aduce aminte că trebuie să se trezească de cu zori şi să nu lenevească, altfel le stă norocul. Mai au oamenii de aici şi alte simboluri - spicul, pentru bogăţie, soarele pentru strălucire şi puritate, sau spirala care ilustrează cursul vieţii. Dacă reuşeşti să treci de tentaţia de a intra în primul magazin şi vei căuta Satul Olarilor, ce urcă domol pe spinarea unui deal, vei da peste atelierele unde meşterii dau viaţă şi formă lutului. Lângă fiecare casă străjuiesc copaci sterpi de crengile cărora atârnă oale şi ulcele smălţuite. Bătute de vânt, soare şi ploi ele îşi mai păstrează farmecul începuturilor. În curte, casa mare a meşterului, împodobită şi ea cu bucăţi de ceramică colorată, semn că aici locuieşte un meşter olar. Lângă ea, atelierul. Roata, bucăţile de humă, cuptorul uriaş în care focul trebuie să dogorască cu ştiinţă, rafturile lungi, de-a lungul peretului, în care stau oale, căni, străchini ce urmează să fie desenate. Un muzeu ce palpită, ce ştie poveşti, care merită (re)descoperit.