Fratele Grimm

Deseori, basmele care ni s-au povestit sau le-am citit în copilărie ni s-au părut violente, cu scene pline de cruzime. Zmei care fură fete de împărat, Feţi-Frumoşi care îi urmăresc pe nelegiuiţi şi le taie capetele, maştere care îşi otrăvesc fiicele mai frumoase decât ele. Nici în lumea animalelor devenite personaje în poveşti nu e mai multă armonie: lupi care mănâncă iezi sunt prăvăliţi în gropi cu jar drept răzbunare. Încă de mici suntem obişnuiţi cu o confruntare dramatică între Bine şi Rău, pe care o vom întâlni apoi toată viaţa.

Avertismentul din "Fratele Grimm" al lui Craig Russell este limpede: când plăsmuirile devin realitate se petrec fapte oribile.
Mai multe victime sunt descoperite în Hamburg şi în împrejurimile sale. Adolescente, femei, bărbaţi sunt ucişi într-un mod sofisticat, în aparenţă fără nici un motiv. Comisarul Jan Fabel şi echipa lui se avântă pe urmele ucigaşului în serie. Poliţiştii analizează cu meticulozitate scenele crimelor, studiază probe în laboratoare, participă la autopsii, interoghează martori, stabilesc un profil psihologic al ucigaşului. În curând, lor li se dezvăluie un adevăr cutremurător: asasinul nu violează, nu jefuieşte şi nu este un pedofil, şi, mai ales, nu loveşte la întâmplare. El acţionează după un plan extraordinar de riguros elaborat, pornind de la poveştile fraţilor Jakob şi Wilhelm Grimm, filologii care le-au cules din folclorul german, le-au studiat cu acribie şi le-au publicat pentru desfătarea publicului avid de născociri minunate.

Dar opera lor onestă şi plină de minunăţii este deturnată de la scopul său de către un psihopat care îşi atribuie identitatea unuia dintre faimoşii fraţi. "Scufiţa Roşie", "Hansel şi Gretel", "Frumoasa din Pădurea Adormită", "Albă-ca-Zăpada" devin tipare pentru crime executate cu o precizie de profesionist. Ancheta este şi mai dificilă, deoarece un thriller de mare succes îl prezintă pe Jacob Grimm drept un ucigaş. Cartea lui Gerhard Weiss, "Strada poveştilor", devine o altă sursă de inspiraţie pentru dementul însetat de sânge şi o justificare a faptelor sale.

"Fratele Grimm" este o carte admirabil scrisă, datorată unui literat cu deosebit respect pentru cuvintele aşternute pe hârtie. Ea pune cu gravitate problema relaţiei dintre ficţiune şi realitate. Pentru cei mai mulţi, cele două teritorii sunt distincte, nu comunică între ele. Însă o minte tulburată din varii motive poate să amestece planurile şi să provoace suferinţe inimaginabile. Totul sub pretextul că arta imită viaţa, iar viaţa poate şi ea să copieze arta. Potrivit acestui principiu, eroii din basme pot deveni oameni în carne şi oase. Fiinţe umane fără nici o valoare sunt scoase din anonimat printr-o moarte brutală, care dă, în sfârşit, un sens trecerii lor prin această lume. Iată apărarea unui nebun care nici măcar nu-ş dă seama de cruzimea actelor sale.

Dar nu numai urmărirea criminalului te ţine într-o permanentă încordare în această carte. Spre deosebire de alţi confraţi ai săi, Craig Russell ţine să-şi înfăţişeze eroii cu lux de amănunte. În special, biografia comisarului Weiss este întocmită cu multă luare aminte, din copilărie până la maturitate. Aflăm despre divorţul lui provocat de un serviciu solicitant, despre grija pe care i-o poartă fiicei sale, despre tribulaţiile pe care le cunoaşte datorită mamei lui căzute la pat, despre iubirea pe care i-o poartă unei colege sau despre coşmarurile care îl bântuie din pricina cazurilor în care e implicat. Autorul insistă şi asupra cauzei care l-a traumatizat, de mic, pe criminal: tratamentul inuman pe care i l-a aplicat mama lui vitregă, care îl silea să înveţe pe de rost basmele Fraţilor Grimm şi să i le spună cuvânt cu cuvânt, orice abatere de la text fiind pedepsită aspru.

Şi relaţiile dintre poliţiştii de generaţii diferite şi cu metode de investigare uneori în contradicţie sunt descrise cu multă acurateţe. Iar anchetarea mai multor suspecţi, care trebuie să-şi dovedească nevinovăţia în cursul unor discuţii nu întotdeauna amicale, contribuie la sporirea unei atmosfere de incertitudine şi coşmar. Să mai notăm că totul se desfăşoară într-un ţinut nordic mohorât, rece, unde se pot ascunde multe taine şi se pot naşte numai poveşti înspăimântătoare.