15 septembrie, ziua care a schimbat lumea

Dacă până de curând asociam ziua de 15 sepetembrie cu începerea şcolii, acum începem să ne amintim de ea din cauza unor evenimente mult mai dureroase şi strâns legate de viaţa noastră zilnică, de economie, de taxe sau salarii.

15 septembrie 2008 este ziua când istoria economiei mondiale s-a rescris. Este ziua în care Lehman Brothers, un colos cu active de 639 de miliarde de dolari active, a intrat în faliment. În aceeaşi zi, Merrill Lynch a hotărât să fie absorbită de Bank of America într-o fuziune de 50 de miliarde de dolari şi un alt pericol, mult mai mare, apărea la orizont: AIG, aflat într-o mare foame de bani.

Declararea falimentului pentru Lehman, a patra bancă de investiţii din SUA, avea să aducă un "salt cuantic" în propagarea crizei financiare la nivel mondial, avea să declare mai târziu, în aprilie 2009, Janet Yellen, preşedinta Fed San Francisco.
La doi ani de la falimentul celebrei bănci de investiţii, care supravieţuise Marii Depresii dintre 1929-1932, controversele încă roiesc în jurul ultimelor sale zile.

La audierile de la începutul acestei luni din Congresul american, Richard Fuld, fostul boss al defunctei bănci, a spus că autorităţile de reglementare nu au dat instituţiei sale acelaşi gen de ajutor pe care l-au acordat celorlalte. Câteva luni înainte, în primăvară, autorităţile instrumentaseră salvarea Bear Stearns, o bancă de investiţii mult mai mică decât Lehman, pe care au forţat-o să se vândă către JP Morgan. Cu active de 400 de miliarde de dolari, aceasta era considerată a fi un pericol prea mare pentru sistemul financiar american. Ulterior, la începutul lunii septembrie, statul a fost forţat să salveze şi coloşii ipotecari Fannie Mae şi Freddie Mac, cu câte 100 de miliarde de dolari. Furia împotriva Wall Street şi a "pisicilor grase", care atunci când fac profit îl iau ei iar când fac pierderi le suportă cetăţeanul, era atât de mare, încât autorităţile au hotărât să nu salveze Lehman cu banii contribuabililor. O zi după colapsul Lehman, statul naţionaliza AIG şi îi punea o perfuzie de 85 de miliarde de dolari, care a ajuns în final la 182 miliarde de dolari.

Sfârşitul de săptămână din 13-14 septembrie 2008 a fost horror. Fuld a spus acum două săptămâni că în duminica de 14 septembrie el a propus un pachet de măsuri care ar fi permis salvarea băncii sau lichidarea sa controlată. Exact în aceeaşi zi, autorităţile de reglementare se pregăteau să extindă liniile de credit către alte instituţii. Cu câteva luni înainte, Fuld propusese ca Lehman să se convertească în bancă, pentru a putea primi finanţare ieftină direct de la Federal Reserve, banca centrală americană. Dar a fost respinsă. Câteva săptămâni după falimentul său, aceeaşi transformare aveau să o facă ultimele bănci de investiţii rămase în picioare, Goldman Sachs şi Morgan Stanley.

Dar nici Lehman Brothers nu era uşă de biserică. Descoperirile experţilor independenţi arată că banca de investiţii folosea un instrument financiar numit "Repo 105", cu ajutorul căruia finanţele băncii erau cosmetizate înainte de prezentarea rezultatelor financiare trimestriale de pe burse.
Iar pentru asta, Securities and Exchange Commision (SEC - Comisia de Valori Mobiliare) vrea un scalp din interiorul băncii, spune Lawrence G. McDonald, fost vicepreşedinte la Lehman Brothers. "La fel şi Casa Albă", a completat el, citat fiind de blogul DealBook al New York Times.

Cu degetul este arătată şi compania Ernst&Young, firma de audit a Lehman, care trebuia să verifice şi să certifice registrele contabile.
Elliot Spitzer, fost guvernator al New Yorkului, este convins că directorii de pe Wall Street au făcut "denaturări fundamentale", care în final au dus la criza din 2008. Cu toate acestea stăruie în minte câteva întrebări şi enigme legate de Lehman. Putea fi salvat? Sigur că da. Dar cum? Ce agenţie a statului trebuia să se ocupe: Trezoreria, Fed, SEC? Este o vină colectivă sau totul s-a năruit la nivel de sistem iar Lehman a avut ghinionul de a se afla în locul nepotrivit la momentul nepotrivit?

Câştigătorii-surpriză ai crizei: "tigrii asiatici", Australia şi Brazilia
Ultimul an a adus în prim-plan mai mulţi câştigători-surpriză ai crizei. Dacă unele ţări nu au intrat niciodată în recesiune, precum China şi India, altele şi-au revenit pe parcurs (SUA, Franţa, Germania), iar o a treia are scăderi economice continue de aproape doi ani. România face parte din această ultimă speţă. În SUA recuperarea economică s-a dovedit slăbuţă în ciuda eforturilor financiare ale autorităţilor. În total, SUA au ajuns să injecteze în propria economie 3,887 trilioane de dolari, aproape cât activele împreunate ale JP Morgan şi Citigroup. Din aceasta Fed a pompat 2 trilioane de dolari prin diverse instrumente avute la dispoziţie, în vreme ce 700 de miliarde de dolari a fost programul de salvare al băncilor. Anul trecut, autorităţile americane au introdus iarăşi stimulente fiscale de 200 de miliarde de dolari.

Şi Europa s-a confruntat cu o criză puternică a datoriilor statelor, punând bazele în final unui program de 750 de miliarde de euro pentru stabilizarea pieţelor. Rând pe rând, Grecia, Portugalia, Spania, Italia şi Irlanda s-au confruntat cu probleme grave în privinţa finanţelor publice. În final, Grecia a fost salvată printr-un pachet financiar comun, UE-FMI, în valoare totală de 110 miliarde de dolari. Japonia, alt bastion al siguranţei, s-a dovedit vulnerabilă după aprecierea yenului faţă de dolarul american, ceea ce a scumpit exporturile. Dar o altă serie de câştigătoare au ieşit la lumină. Brazilia, Coreea de Sud, Australia, Canada sau Singapore sunt performerele crizei.

Singapore a postat o creştere-record de 45% în trimestrul încheiat în martie 2010 şi de 24% în trimestrul încheiat în iunie. Împreună cu Hong Kong, Taiwan şi Coreea de Sud formează "cei patru tigri asiatici". Hong Kong aşteaptă pentru acest an un plus de 5%, în vreme ce Taiwanul a crescut cu 12,54% în al doilea trimestru al acestui an după ce a urcat 13,71% pe primul. Exporturile sale au crescut cu 52,35%. În Coreea de Sud exporturile sale au fost favorizate de deprecierea won-ului, ceea ce a ieftinit bunurile produse. Thailanda a raportat şi ea o creştere economică de 3,8% în martie şi de 0,2% în iunie, dar ceea ce contează cel mai mult este şomajul de doar 1,54%. Performanţele sale ar fi fost şi mai mari dacă nu exista criza politică din primăvară şi manifestaţiile violente din stradă. Vietnamul va urca în acest an cu 6,5-7%, Indonezia va avea şi ea în acest un plus de 5,5-6%, în vreme ce cu 5% va creşte şi Filipine, toată zona pulsând rapid în economia mondială. Australia a fost ferită de criză deoarece principala piaţă pentru bunurile şi resursele sale este China. America Latină este un alt pol al lumii unde creşterea economică este la ea acasă. Bazându-se pe teritorii imense şi bogăţii mari de resurse minerale, statele zonei, în frunte cu Brazilia, sunt şi ele surprize ale crizei.