Fara acoperire...

O data cu Revolutia din 1989, in jurul numelui "Ceausescu" au inceput sa apara nenumarate legende. Multe dintre ele fara acoperire.

Chiar in perioada Revolutiei, televiziunea a prezentat o serie de documentare cu privire la conditiile in care el si apropiatii sai locuiau. Pentru romanii confruntati cu privatiunile anilor ’80, bunastarea de care apropiatii lui Ceausescu se bucurau era revoltatoare. De aici si pana la legendele anilor ’90 nu a fost decat un pas. Hiperbolele practicate atunci raman si astazi "enigme ale Revolutiei romane". Cine si in ce scop a practicat asemenea manipulari? Cui au folosit clantele si cantarele "de aur"? Cine a castigat din basmele inventate si povestite atunci?

CAPETE DE ACUZARE. Cateva povestiri fantastice inventate atunci au fost chiar folosite ca acuzatii la procesul in urma caruia Nicolae si Elena Ceausescu au fost condamnati la moarte. Judecatorul Gica Popa formula acuzatiile pe baza informatiilor de la televizor: "Ultima intrebare, inculpat, vorbeai de egalitate si ca toti suntem egali, ca fiecare trebuie sa primeasca dupa munca lui. Am vazut la televizor vila fiicei dumitale, avea un cantar de aur pe care isi cantarea carnea adusa din strainatate. Carnea asta de aici, a noastra, nu era buna".

Documentarele de televiziune care prezentau "palatele lui Ceausescu" au avut in epoca un impact enorm. Telespectorilor nu li s-au furnizat conform deontologiei profesionale informatii complete. S-a omis cu buna stiinta "detaliul" ca de fapt ele nu erau proprietatea familiei Ceausescu, ci a fondului de protocol al Romaniei. Mentinute si in prezent in fondurile de protocol, au ramas inaccesibile romanului de rand.

AVEREA LEGENDARA. Chiar afirmatia lui Nicolae Ceausescu (incredibila in decembrie 1989!) ca fiica sa "sta intr-un apartament ca fiecare cetatean" se pare ca era adevarata. Cotidianul Adevarul relata la sfarsitul lui 1989 ca ea a fost arestata pe data de 24 decembrie a aceluiasi an, iar din apartamentul (nu vila) ei s-au confiscat bijuterii de aur si importante sume de bani. Conform aceluiasi ziar, ar fi fost vorba despre suma de 97.000 de dolari, desi aceasta suma tine probabil tot de domeniul legendelor fara acoperire.

Cat de credibila poate fi in acest context afirmatia conform careia depunerile pe carnetele de CEC ale celor trei copii ai cuplului totalizau 3.897.745, suma depusa doar in anul 1989 de catre Elena Ceausescu? Din pacate, inca nu am aflat!

Fara indoiala, conditiile de viata ale familiei Ceausescu erau mult peste cele ale romanului de rand. Nu erau insa in nici un caz la nivelul a ceea ce scriau ziarele. Majoritatea informatiilor care umpleau paginile ziarelor erau false sau neverificate. Nu doar gazetarii s-au jucat in acea vreme cu numerele, ci chiar si oamenii legii. In cadrul procesului Ceausescu, cifrele erau "umflate" de la o clipa la alta, dupa metoda de raportare a performantelor atinse in productia agricola a "epocii de aur". Iata, spre exemplu, ce afirmau insisi oamenii legii in proces: "Procurorul: Domnule presedinte, am o intrebare: sa ne spuna inculpatul Ceausescu Nicolae, contul de 400.000 de dolari... Judecatorul: 400 de milioane de dolari din Elvetia". In cateva secunde, banii din conturile secrete s-au multiplicat de… o mie de ori!

DUPA MOARTE. Legendele despre averea fabuloasa a fostului dictator nu au incetat sa circule mult timp dupa moartea sa. La 8 decembrie 1991, dupa aproape doi ani de la executie, in Romania Libera aparea un articol intitulat "Start in scandalul "Muntii lui Ceausescu"". Conform autorilor, "Ceausescu dispunea in Quebec de doi munti cu paduri cu tot" si de "o proprietate la fel de mare in Ontario". Acestea erau administrate, chiar dupa moartea proprietarului, de o companie de avocati din Canada. Mai mult, proprietatea era protejata chiar de statul canadian, care era, conform aceleiasi publicatii, refractar la orice discutii in legatura cu acest subiect.

"Ei huzureau in nemasuratele bogatii si ingramadeau aurul si veniturile tarii cu chin agonisite de popor in conturile secrete ale bancilor straine, in timp ce copiii nostri nu aveau alimente, nu aveau medicamente, nu aveau carti si nici chiar cerneala" Articolul "Naparcile" - in Adevarul, 26 decembrie 1989

"Zilele de sarbatoare erau adevarate festinuri, in care inculpatii isi aduceau in jurul lor camarila (...), iar poporului ii dadeau 200 de grame de salam... Gica Popa - Judecator

ACUZE

Daca inainte de 22 decembrie 1989, laudele la adresa lui Nicolae Ceausescu nu au incetat sa curga, dupa Revolutie ele au fost inlocuite cu insulte si acuzatii grave. Il citam ca exemplu pe judecatorul Gica Popa, in cadrul procesului Ceausestilor: "Inculpatul a refuzat, timp de 25 de ani, sa poarte un dialog cu poporul, desi a vorbit in numele poporului, ca fiul cel mai iubit al poporului, in deradere, si-a batut joc de acest popor. Nici astazi nu vrea sa coopereze cu tribunalul, se cunosc datele (...). Genocidul care l-au facut acest inculpat si aceasta inculpata jefuind poporul, isi aroga dreptul de a vorbi in numele poporului, nici astazi nu vrea sa vorbeasca, este las si la propriu, si la figurat. Avem datele cunoscute, atat ale dansei, cat si ale dansului. Va rog, reprezentantul procuraturii, ii dau cuvantul pentru a sustine actul de acuzare". Si totusi, azi nu putem sa nu ne intrebam: Daca toata lumea il acuza dupa Revolutie, oare cine erau cei care il laudau inainte pe Ceausescu?

Continuare: Haz de necaz