Haz de necaz

Intr-un sistem plin de privatiuni, romanii reuseau sa-si asigure portia de ironie la adresa regimului.

In anii '80 singura revista nationala de umor din Romania era "Urzica˜. Desi supusa unei cenzuri tot mai dure, redactorii ei reuseau sa strecoare in caricaturile si textele publicate "soparle" care faceau deliciul romanilor. Astfel ca revista se epuiza imediat dupa aparitie.

Sub acoperirea umorului, redactorii "Urzicii" lansau mesaje in acord cu nemultumirile populatiei fata de pustietatea magazinelor alimentare, cozile interminabile de la statiile Peco, intunericul de pe strazile oraselor, minciuna din spatele realizarilor peste planul de productie sau faptul ca "seful are intotdeauna dreptate".

Caricaturile si textele umoristice ale revistei erau citite in cercurile de prieteni si acasa. In ultimii ani ai "epocii Ceausescu", cenzura a devenit mai dura, temele redactorilor de la "Urzica" si tratarea lor fiind temele comune ale presei romanesti: "lupta pentru dezarmare", "decadenta societatii capitaliste de consum" etc. Romanii au ramas cu critica de bucatarie si cu placerea de a inventa si spune "bancuri cu Ceasca".

Recitita astazi, revista dovedeste ca romanul a fost si a ramas o fire vesela. A face haz de necaz este poate una din trasaturile cele mai pronuntate ale firii romanilor.

Ne-am gandit ca v-ar face placere sa ne amintim de hazul aprobat din acei ani.

La al XIII-lea Congres al Partidului unul din participanti adoarme in scaun. Dintr-o data apare un sobolan in sala. Femeile sar sus pe scaune, iar barbatii urmaresc fiara: - Omorati-l, puneti mana pe el, calcati-l in picioare! striga lumea in sala. De atatea strigate omul nostru se trezeste buimac si striga si el din toti rarunchii: - Si pe ea, si pe ea!...