Impreuna pana in clipa mortii

Povestea cuplului Nicolae si Elena Ceausescu a inceput in 1939 si s-a sfarsit dupa cincizeci de ani, in fata plutonului de executie.

Nicolae si Elena Ceausescu au format un cuplu omniprezent in vietile romanilor inainte de 1989. "El si ea", "tovarasul si tovarasa", "geniul Carpatilor si tovarasa sa de lupta si de viata" invadasera ecranele telvizoarelor, paginile ziarelor, manualele scolare. Prin intermediul bancurilor politice soptite pe la colturi, cuplul prezidential era "invitat" chiar si la petrecerile tinute in cadru restrans, cu familia sau cu prietenii foarte apropiati.

INTALNIREA. Istoria celor doi a fost relatata inainte de 89 in maniera "revolutionara", ca un episod al luptei duse de Nicolae si Elena in anii de ilegalitate ai Partidului Comunist. In scrierile propagandistice, ei nu traiau, nu simteau, nici nu se indragosteau ca toti oamenii. Intreaga lor viata, inclusiv cea de familie, aparea ca fiind dedicata partidului si "activitatii revolutionare".

Dupa '89, viziunea "revolutionara" a facut loc uneia ce trimitea cu gandul la filmele de groaza: cei doi se imbaiau in sange de copil pentru a-si mentine tineretea vesnica, isi dadeau foc hainelor pe care le imbracau o singura data, deschideau robinete si usi cu clante de aur.

In ambele variante ale povestii lipsesc de fapt oamenii care se ascundeau in spatele functiilor, formulelor lungi ale limbii de lemn si ale titlurilor academice.

Nicolae Ceausescu a cunoscut-o in primavara anului 1939 pe Lenuta Petrescu, cea care avea sa-i devina sotie. Surse din anturajul familiei afirma astazi ca Marin, fratele mai mare al lui Nicolae Ceausescu, ar fi fost cel care i-a prezentat-o pe Lenuta viitorului sau sot. Acest fapt a tinut de o intamplare fara legatura cu comunismul.

NICU SI LENUTA. In anii celui de-al doilea razboi mondial, viitorul presedinte de republica a fost intemnitat ca si alti comunisti. Conform literaturii de partid, tanara utecista Lenuta l-a vizitat de cateva ori la inchisoarea de la Targu-Jiu. Scopul vizitelor era acela de a asigura legatura detinutului cu exteriorul, pentru "a organiza si conduce din lagar lupta partidului".

Astazi, unele surse din cadrul familiei Ceausescu afirma ca de fapt Lenuta nu avea cum sa-l viziteze la inchisoare pe Nicolae, deoarece vizitele nu erau permise decat membrilor familiei. La acea data cei doi nu erau casatoriti legal. Lenuta Petrescu procura de la Ajutorul Rosu alimentele si imbracamintea pe care unul din frati i le ducea apoi la inchisoare. Un sambure de adevar exista in legaturile Lenutei, deoarece ea il vizita de fapt pe fratele sau, Gheorghe Petrescu, inchis si el la Targu-Jiu.

Imediat dupa decembrie ’89, un alt membru al familiei lui Nicolae Ceausescu a afirmat intr-un interviu ca se indoieste de fidelitatea Lenutei in perioada cat viitorul presedinte se afla in inchisoare. "Cand el era la Doftana, ea umbla cu nemtii dupa ea, faceau chiolhane pe "Sebastian". Mai tarziu, i-am strigat ce-a facut in timpul cat el era la puscarie", a relatat Maria Agachi, sora lui Nicolae.

Pe 23 decembrie 1947, la opt ani dupa ce s-au cunoscut, cei doi si-au oficializat legatura. Nu se stie nici astazi cum si cu cine au sarbatorit evenimentul. Din presa primelor luni ale anului 1990 reiese ca insisi membri ai familiei au localizat cu dificultate evenimentul. Dupa casatorie, ilegalista Lenuta Petrescu a devenit Elena Ceausescu. Sotul sau, ceilalti membri ai familiei, dar si autorii numeroaselor bancuri politice carora le-a fost personaj i-au spus pana la sfarsit Lenuta. Pentru oamenii obisnuiti, sotia presedintelui era "academician doctor inginer Elena Ceausescu, tovarasa de lupta si de viata, mama si sotie iubitoare".

FRAIELE PUTERII. Dupa cum relateaza apropiatii, atat Nicolae, cat si Elena Ceausescu au avut oroare de exprimarea in scris. Nici unul dintre ei nu a lasat insemnari personale. Au fost firi mai inchise, prea putin dispuse la confesiuni si prea putin cultivate pentru disponibilitate la introspectie si la dialog.

Cum protagonistii nu s-au exprimat despre relatia lor, imaginea cuplului Ceausescu a fost conturata de cei care i-au cunoscut in mod direct, tovarasi de partid, membri ai familiei, subordonati, angajati in casa din Primaverii numarul 50. Acesti observatori par a fi de acord ca cei doi au format un cuplu foarte unit. Suzana Andreias, menajera familiei prezidentiale timp de 30 de ani, relateaza: "A iubit-o mult. Ceausescu nu iesea din cuvantul ei, dar si tovarasa se interesa de el, daca a mancat, daca are tot ce-i trebuie, daca e multumit".

"NU II IESEA DIN CUVANT". Diplomatul Corneliu Manescu a povestit dupa 1989 ca, in ultima perioada, cuvantul Elenei era precumpanitor. Oamenii ajunsesera sa se teama de ea. El nu obisnuia sa tipe niciodata. "De fapt, dupa cum povestesc cei care s-au aflat in apropierea lui cand era in apogeul puterii si cand nu mai punea mare pret pe opiniile celorlalti, nu de gura si de furiile lui se temeau cei din CPEx, ci de ale Elenei Ceausescu."

In ciuda zvonurilor despre un complot pus la cale de Elena pentru a-l "detrona" pe sotul sau, procesul din 25 decembrie 1989 a aratat tuturor doi batrani care au vorbit pe aceeasi voce.

"Cand pleca singur la vanatoare, ea il astepta, la intoarcere, pe Aeroportul Baneasa. De fiecare data, coborand din elicopter, el ii oferea un mic si cochet buchet de flori de camp, culese de el personal; o iubea, oare, chiar asa de mult!?! Silviu Curticeanu - fost sef de Cabinet al lui Ceausescu (declaratie facuta in 2000)

ADVERSARI LA SEPTIC… Silviu Curticeanu povesteste despre jocurile de carti la care a fost martor."Locul marilor scandaluri era septicul. Cei doi, la fel de artagosi, jucau in formatii diferite. Inselau tot timpul, iar "bietii" coechipieri erau tinta apostrofarilor, cand din partea lui, cand din partea ei. Echipa Elenei obtinea o victorie in una sau mai multe batai, niciodata o victorie finala. Ar fi insemnat sa fie si victoria coechipierului, ceea ce Ceausescu nu ar fi acceptat niciodata. ... SAU LA JOCUL DE TABLE In serile libere, Nicolae si Elena Ceausescu, "intelectuali" deveniti academicieni si doctori in stiinte in prelungirea scolii primare, aveau tot felul de activitati comune. Alaturi de septic, si jocul de table ocupa un loc fruntas in topul preferintelor. La fel de orgolioasa ca si sotul ei, "Lenuta" nu accepta sa piarda cu una cu doua. De aceea, trisa la joc, spre amuzamentul sotului. "Iar m-ai furat, nu mai joc!" "Hai, Nicule, ca nu te mai fur...!" RABDARE DE TERMITA Dumitru Popescu, o figura importanta a regimului Ceausescu, a scris in memorile sale referitor la Elena: "A actionat ani de zile cu o rabdare si o minutiozitate de artizan asiatic. A sapat milimetru cu milimetru in jurul lui Ceausescu o adevarata prapastie. Pentru ocupantii de inalte pozitii, calificativele ei erau "tampit", "prost", "mincinos", "incompetent", "indolent". Ceea ce nu obosea ea sa infiltreze in mintea lui Ceausescu era ca ceilalti nu-s numai incapabili sa gandeasca si incapabili sa aplice, ci si foarte periculosi".

Continuare: "Mandra Corabia, Mester Carmaciul"