Posedarea

Principalul, daca nu unicul scop al Diavolului, este sa impiedice ca Slava lui Dumnezeu sa straluceasca in om. Cele mai eficiente arme impotriva Diavolului care s-a instalat in cineva sunt rugaciunea, postul si exorcizarea. Rugaciunea trebuie sa se regaseasca sub toate formele ei - particulara, publica si omul sa participe la slujbele de la biserica.

Exorcizarea reprezinta o rugaciune sau un ciclu de rugaciuni prin care se invoca puterea lui Dumnezeu in vederea alungarii puterii Diavolului din anumite locuri, obiecte, persoane. Desi ar putea parea ca exorcizarea reprezinta ultima faza a luptei cu Satana, care a pus deja stapanire pe trup sau minte, lucrurile nu stau chiar asa. Spre exemplu, Taina Sfantului Botez debuteaza cu cateva exorcisme prin care Dumnezeu este rugat sa alunge puterea Diavolului din candidatul pregatit pentru botez. Spre deosebire, molitvele au aparut in momentul in care paganii veneau la crestinism in primele secole si trebuiau trecuti printr-o perioada de pregatire: instructie, rugaciune, post si exorcizari.

Biserica a elaborat inca de atunci o serie de texte de rugaciune prin care era exorcizata puterea Satanei. Pentru posedatii inceputului mileniului I s-a creat o categorie speciala de crestini exorcisti. Ulterior, puterea exorcizarii revine asupra episcopului, care o confera prin Taina hirotonisirii oricarui preot. Romano-catolicii au si astazi preoti exorcisti specializati pe langa centrele episcopale. Din vechile ritualuri se pastreaza si astazi exorcizarea din timpul botezului, precum si molitvele Sfintilor Ciprian, Vasile cel Mare si Ioan, dar acestea nu exclud improvizatii adaptate unor situatii speciale ale episcopilor.

RITUALURI SI SARLATANI. Speculand disperarea posedatilor si/sau a rudelor acestora s-a dezvoltat in paralel o suita de sarlatani care folosesc ritualuri, practici si instrumente pe care biserica le condamna. Pentru scoaterea Diavolului din posedati, clericii nu folosesc vreo recuzita speciala in afara rugaciunii si ritualului din cartile de cult, tot ceea ce implica altceva este impotriva bisericii. Aceste cuvinte ne-au fost impartasite de catre parintele Vasile Raduca, prodecan al Facultatii de Teologie din Bucuresti, care la randul sau a trait cateva experiente legate de posedati. Nu a cautat aceste evenimente, iar producerea lor l-a marcat profund.

"Exista anumite locuri, topusuri care au in ele ceva malefic, zone in care puterea Diavolului este sporita. Intrand int-un bloc pentru o sfestanie inca din holul imobilului am avut o senzatie ciudata pe care nu o pot defini. Am patruns in aceasta stare in apartamentul cu pricina si am inceput ceremonia pe coridorul de la intrarea in casa. In timp ce stropeam manunchiul de busuioc s-a produs o flama puternica insotita de fum si in acelasi timp s-a auzit destul de tare si o bubuitura. Desi nu prea semana, mi-am spus ca un strop de apa a atins becul incins si acesta s-a ars producand fenomenele descrise. Pe masura ce inaintam cu slujba simteam ca picioarele, de la genunchi in jos, mi se inmoaie, iar ochii ma usturau si clipeam ca sa evit sa-mi dea lacrimile. La plecare, cineva a apasat pe intrerupatorul de lumina si aceasta a stralucit imediat, iar toate becurile erau intacte. Tot stergandu-mi ochii am parcurs drumul pana acasa, unde ma astepta sotia. Visul pe care-l avusese in zorii acelei zile m-a pus si mai tare pe ganduri, daca mai era cazul. "Veneai de la o slujba tarsaindu-ti picioare si frecandu-te la ochi". De abia dupa o saptamana mi-au disparut acele senzatii."

EXPERIENTA TULBURATOARE. Insa cea mai zdruncinatoare experienta traita de parintele Vasile Raduca fost urmatoarea: "In ziua cu pricina, la rugamintea unui cunoscut, am dat citire unei molitve. Urmarea m-a speriat in asa masura incat am inceput sa plang. O fata, am aflat mai tarziu ca era de prin Buftea, intrase in biserica si se vedea clar ca era ceva in neregula cu ea. Avea o privire parca pierduta si nu-si gasea locul nicaieri. Din momentul in care am inceput sa citesc, tanara femeie parca innebunise. Se tavalea pe jos, bolborosea cuvinte de neinteles si se arunca sub masa. M-am speriat foarte tare si am inclestat mana pe cruce. De cate ori o indreptam catre ea se prabusea din nou la pamant, cu urlete care au facut sa tremure carnea pe mine. M-au podidit lacrimile, imi amintesc cum citeam mai departe si plangeam. In tot acest timp aveam senzatia ca ma certam cu cineva nedefinit. Intr-un final, fata s-a mai linistit, iar de atunci nu am mai vazut-o si nici nu am mai auzit nimic de ea."


PORTILE NECURATULUI
Orice forma de suferinta fizica este legata de manifestarea raului primordial care, in ultima instanta, are legatura cu Diavolul. Sfantul Pavel spunea facand referire la betesugul sau ca suferinta fizica este un sol al Satanei. Nu se face o afirmatie in sensul in care o boala sau viciu ar fi poarta deschisa Raului, ci acestea sunt semne ale poposirii Satanei in trup. Calea cea mai usoara a Satanei catre suflet este mintea posedatului, felul in care acesta recepteaza lumea inconjuratoare. Pofta inimii. Ochii aduc pofta inimii, dar in aceeasi masura Diavolul poate sa-i sugereze victimei sale modul de abordare a realitatii servindu-se de universul interior al personalitatii umane. Oamenii pot fi asadar posedati chiar si fara ca universul exterior sa-i tenteze in mod real. Tentatia poate veni de oriunde, de la oricine sau orice, sub toate formele vazute, imaginate sau sugerate. Insa "Nu ati primit ispita mai mare ca puterile voastre date de Dumnezeu", dupa cum spune Sfantul Pavel.

COMPORTAMENT
Posedatii pot ajunge pana in asemenea stare incat sa nu mai fie stapani pe propriul trup sau minte. Satana vorbeste din ei. Cand omul il are pe diavol in el se vede si pe fata lui, i se schimba fizionomia, iar cand vorbesc altii cu el se aude Necuratul. Foarte greu intra in Biserica, unde de obicei se manifesta complet de neinteles, dar acest comportament il pot avea si in caminul lor. Daca totusi patrund in Biserica, posedatul nu se apropie de tamaie, agheazma, Sfanta Cruce sau Sfintele Vesminte. Daca sunt slabi, credinciosii plang. (Costin Anghel)


SFINTENIA CONTEMPORANA
"Ce-ai venit sa ne chinuiesti inainte de vreme, Doamne?", au zis demonii, cu amarul mortalitatii. Inspaimantatoarea judecata de apoi are totusi un final fericit: raul va disparea. Alesi inca se mai fac. Sfintii au fost si ei oameni si asa cum si-au castigat statutul, oricine, pana in momentul final va putea sa faca parte dintre ei.

Continuare: Uciga-l mania lui Dumnezeu!