Tiraj-record de cărţi pentru un poet român în viaţă

Adrian Păunescu a debutat în 1960, în revista Luceafărul. Debutul său edi­torial are loc în 1965 cu volumul de poezii "Ultrasentimente". Se im­pu­ne, împreună cu Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Constanţa Buzea, Ga­brie­la Melinescu, Sânziana Pop, Ma­rin Sorescu, în Cenaclul "Labiş" al revistei Luceafărul, sub conducerea lui Eugen Barbu. A scris peste cinci­zeci de volume de versuri, proză, pu­bli­cistică şi de specialitate. După 1990, Adrian Păunescu a publicat un nu­măr impresionant de volume, în spe­cial de poezie, dar şi proză. Volumul "Poezii cenzurate" apărut în 1990, în două ediţii poezii, cu ilus­traţii de Andrei Păunescu, a fost ti­pă­rit în 110.000 exemplare. De asemenea, antologia de versuri "Rugă pentru părinţi", apărută în 2007 şi 2008, în mai multe ediţii, a fost tipărită în 70.000 exemplare. Acest volum se nu­mără printre ultimele apariţii editoriale ce poartă semnătura lui Adrian Păunescu alături de "Logica av­a­lan­şei" (2005, poezii, ciclul "Zi de zi"), "Ninsoarea de adio" (2005, poe­zii, ciclul "Zi de zi"), "Muguri pe ru­guri" (2005, poezii, ciclul "Zi de zi"), "Sun­tem pe mâna unor nebuni" (2005, poezii, ciclul "Zi de zi"), "An­timprimăvara" (2005, poezii, ciclul "Zi de zi"), "Lehamite" (2005, poezii, ci­clul "Zi de zi"), "De mamă şi de foaie verde" (2006, poezii, ciclul "Zi de zi"), "Un om pe nişte scări" (2006, poe­zii, ciclul "Zi de zi"), "Copaci fără pă­dure" (2006, poezii, ciclul "Zi de zi"), "Doamne, ocroteşte-i pe ro­mâ­ni" (2006, antologie de versuri 1968-1990), "Vagabonzi pe plaiul miori­tic" (2007, poezii, ciclul "Zi de zi"), "Li­bertatea de unică folosinţă" (2007, poezii, ciclul "Zi de zi"), "Încă viu" (2008, poezii, ciclul "Zi de zi") şi "Măş­tile însângerate" (2001, proze).

La sfârşitul anului trecut, tirajul to­tal al celor 56 de cărţi (peste 1.600.000 de exemplare!) este un re­cord pentru un poet român în viaţă. Nu se pot cuantifica tirajele-pirat, ti­părite de edituri fără acordul autorului, înainte de 1990, din vânzarea că­ro­ra se realizau venituri considera­bi­le, cărţile negăsindu-se decât foarte greu în librării, uneori la doar câteva zile după apariţie.

La 20 iulie 2010, chiar în ziua în ca­re împlinea 67 de ani, Adrian Pău­nescu a lansat împreună cu Jurnalul Na­ţional romanul "Vinovat de iu­bire". Adrian Păunescu a primit de-a lun­gul timpului numeroase premii şi distincţii: Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1968-1971), Or­dinul "Crucea Germaniei" (1973), Or­dinul Muncii - clasa II (1974), Meritul Cultural - clasa II (1979), Premiul Academiei Române (1983), Premiul pentru întreaga activitate al CC al UTC (1983 şi 1984), Ordinul "Tudor Vladimirescu" - clasa II (1984), Marele Premiu al Fundaţiei şi re­vistei România Mare (1993), Premiul revistei Literatura şi Arta de la Chi­şinău (1994), Premiul pentru poe­zie al Centrului Internaţional Ecume­nic (1995), Premiul Fundaţiei "Da­mian Ureche" pentru poezie (1996),  Me­dalia "Eminescu integral" (Ba­sa­rabia, 1996), Premiul "Poveşti de adormit bunicii" al emisiunii tv "Du­mi­nica în familie" (1999), Diploma "Doina şi Ion Aldea Teodorovici" a Fe­deralei Naţionale a Revoluţionari­lor din România, Premiul Fundaţiei "Niş­te ţărani" (1999), Diploma şi Trofeul Fundaţiei "România 2000", Premiul de Excelenţă al Uniunii Zia­riştilor Profesionişti din România "pentru excepţionalele emisiuni tv de la Antena 1" (2001), Premiul Re­vis­tei VIP "pentru emisiunile de la Pro TV" (2001), Premiul pentru cel mai bun text la Festivalul Naţional al Cântecului de Dragoste (2000 şi 2001), Marele Premiu "Sf. Gheorghe" al Festivalului Internaţional de Poezie "Drumuri de spice" de la Uzdin-Serbia (2002), Premiul Editu­rii Scrisul Românesc (2002), Pre­miul de Excelenţă al Festivalului inter­na­ţio­nal de poezie "Nichita Stănescu" (2003), Diploma "Star of Romania" a Forumului Dezvoltării Durabile, România - Orizont 2020 (2003), alte premii şi distincţii pentru poezie şi activitate jurnalistică. Preşedintele Ion Iliescu îi conferă Steaua Româ­ni­ei în grad de Cavaler, în ziua de 18 iu­lie 2003, la Palatul Cotroceni, cu două zile înainte de a împlini 60 de ani. Din 1994, a fost ales, la fiecare edi­ţie, preşedinte al Congresului Spi­ri­tualităţii Româneşti (desfăşurat la Băile Herculane şi Alba Iulia), de către reprezentanţi ai Congresului din ţară şi din toată lumea. A fost Pre­şedinte al Forumului Muntelui din România. Un articol al său din ziarul Vremea (3 noiembrie 1995) este citat în broşura memorială tipărită la moar­tea şefului Delegaţiei Marii Britanii la Consiliul Europei, vice­pre­şe­dinte şi preşedinte al Adunării Parla­mentare, preşedintele Comisiei Po­litice, lordul Geoffrey Finsberg (Londra, decembrie 1996). De su­bliniat că în acest "Serviciu memo­rial" nu mai sunt cuprinse decât texte sfinte din Vechiul Testament şi Talmud. Adrian Păunescu a fost desemnat cetăţean de onoare al localităţilor Treznea (1995), Craiova, Bârca, Fi­liaşi (2001), Albac, Maglavit, Uzdin - Serbia (2002), Sălişte (2003), Cârţişoara (2003), al judeţului Hunedoara (2004), consilier de onoare al municipiului Mangalia (2003). În august 2010 a primit titlul de membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova (ASM).

Adrian Păunescu a fost, din octombrie 1998, titularizat în 2007, pro­fesor universitar la Universitatea "Spiru Haret" din Bucureşti, Facultatea de Filosofie şi Jurnalism, unde a susţinut cursul de "Presă şi Cultură - Texte fundamentale". Împreună cu studenţii săi, Adrian Păunescu a întemeiat Cenaclul Har, de literatură şi dialog. În 2006 Adrian Păunescu a obţinut titlul de  Doctor în filologie, cu lucrarea "Poezia Generaţiei '60".