Un fluviu, nişte lucrări şi două ţări

Disensiunile frontaliere între România şi Ucraina au renăscut recent, o dată cu un potenţial pericol de inundaţii invocat de Kiev. Ucraina a găsit un nou pretext de a pune paie pe foc, afirmând că pierde teritoriu în favoarea României din cauza inexistenţei unui dig consolidat pe malul său de la Dunăre. "Digurile de pe Dunăre au fost construite acum 50 de ani. (...)

Problema construirii digurilor derivă şi din normele internaţionale: românii şi-au reconsolidat malul o dată pentru totdeauna, iar acum, în caz că vin inundaţiile, ei pun doar nisip pe dig. În cazul inundaţiilor, cursul Dunării se modifică depărtându-se de România, dar, ţinând cont de faptul că frontiera este stabilită de-a lungul cursului apei, România câştigă de fapt teritoriu", declara la începutul lunii ministrul ucrainean pentru Protecţia Mediului, Viktor Boiko.
Aceste afirmaţii sunt, de fapt, un nou pretext al Ucrainei pentru a-şi continua atacurile la adresa României privind aşa-zisele "lucrări unilaterale" ale ţării noastre de adâncire sau extindere a unor căi de navigaţie în Delta Dunării.

Luni, Ministerul român al Afacerilor Externe a precizat într-un comunicat, prin care a răspuns unei cereri adresate de Mediafax, că "România nu întreprinde nici un fel de lucrări unilaterale" în acest scop, precizând că "acest aspect a fost confirmat părţii ucrainene în mai multe ocazii". Precizările MAE român au fost făcute ca urmare a declaraţiilor de vineri ale premierului ucrainean, Mikola Azarov (foto mic), privind "decizia unilaterală a României de a extinde Delta Dunării".

"Suntem îngrijoraţi de poziţia României, care lucrează unilateral la extinderea Deltei Dunării, pentru a redirecţiona traficul spre porturile sale. Vrem să vă atragem atenţia asupra faptului că astfel de probleme trebuie rezolvate prin negocieri bilaterale şi, dacă este necesar, cu participarea liderilor Comisiei Europene", s-a plâns Azarov vineri, la întâlnirea cu comisarul european pentru Politici Regionale, Johannes Hahn. La rândul său, Hahn a ţinut să precizeze că a iniţiat deja "discuţii cu Ministerul de Externe ucrainean privind oportunităţile reale care vor ajuta la găsirea unei soluţii acceptabile atât pentru partea ucraineană, cât şi pentru cea română, în problemele legate de Delta Dunării", după cum a informat Agenţia ForUm în ediţia sa electronică.

La aceste acuzaţii, răspunsul MAE român a fost prompt. "Problematica pretinselor activităţi ale României în Delta Dunării a fost analizată deja de Comitetul de Implementare a Convenţiei Espoo - organul competent să evalueze aplicarea acestei Convenţii - urmare a unei plângeri a Ucrainei împotriva României, depusă la 6 martie 2009. Comitetul de Implementare a concluzionat, în cadrul sesiunii din perioada 23-25 februarie 2010, că partea română nu a încălcat prevederile Convenţiei cu privire la nici una din activităţile la care se făcea referire în sesizarea Ucrainei", a reamintit luni MAE de la Bucureşti.

Ministerul a mai precizat că "România a respectat procedurile prevăzute de Convenţia Espoo cu privire la proiectele de pe teritoriul României cu posibil impact transfrontalier asupra teritoriului Ucrainei, iar lucrările de gospodărire a apelor care se execută pe apele de la frontiera româno-ucraineană sunt concordate cu autorităţile ucrainene."

Atacuri la adresa României au venit şi din partea directorului Ligii Ecologice Ucrainene, Tetiana Timociko, care a afirmat că "analiza situaţiei în perioada 2009-2010 oferă baze pentru a spune că activităţile României privind dezvoltarea propriei infrastructuri de transport în Delta Dunării are o influenţă negativă considerabilă asupra situaţiei ecologice a Deltei Dunării şi ameninţă teritoriile ucrainene şi poporul ucrainean". Mai mult, ea a afirmat că "cele mai grave schimbări în regimul hidrologic al Deltei Dunării au loc din cauza lucrărilor hidrologice ample desfăşurate pe teritoriul României", lucrări care, în opinia sa, "sunt legate de schimbarea, adâncirea şi lăţirea albiei fluviului, dezvoltarea de canale artificiale, inclusiv în rezervaţia biosferei Dunării".

Totuşi, nici una dintre aceste acuzaţii repetate ale Ucrainei la adresa ţării noastre nu s-a dovedit a fi întemeiată în urma analizei făcute de Comitetul ONU de Implementare a Convenţiei Espoo. Dar Ucraina continuă să ne acuze...

Lucrările pentru Bîstroe, în ilegalitate
În timp ce Ucraina arată cu degetul înspre România, lucrează de zor la proiectul Canalului Bîstroe, obiect mai vechi de dispută între cele două ţări şi, totodată, în afara prevederilor dreptului internaţional. Ucraina a început lucrările de construire a canalului Dunăre - Marea Neagră pe braţele Chilia şi Bîstroe la data de 11 mai 2004. La 26 august inaugura deja, oficial, prima etapă. În noiembrie 2006 a reluat lucrările, iar în aprilie 2007 a inaugurat o porţiune navigabilă aflată integral pe teritoriul său. La 17 ianuarie 2008, Kievul a trimis Bucureştiului o decizie finală, prematur adoptată, fără să se consulte cu partea română, de construire a canalului, decizie care încalcă normele internaţionale. România a luat atitudine cerându-i Ucrainei să respecte aceste prevederi şi avertizând-o că proiectul său încalcă deopotrivă normele de protecţie a mediului, fiind vorba despre ecosistemul Deltei Dunării şi pe cele privind navigaţia, care trebuie să ţină seama de regimul frontierei de stat. Deşi Ucrainei i s-a cerut în mod repetat şi de statele europene şi de Comisia Europeană să oprească lucrările până când proiectul se va conforma legilor internaţionale, Kievul nu a făcut acest lucru.

Maican, mica insulă cu miză mare
Maican, un alt măr al discordiei dintre cele două ţări vecine, este, mai nou, o insulă mică,  dar cu miză mare. Este vorba despre Insula Maican, element de frontieră în partea ucraineană, cu dimensiuni de 1.500 de metri pe 800 de metri, nelocuită, situată între oraşele Chilia şi Vilkovo. Ucraina se teme că o va pierde, România formulând încă de anul trecut pretenţii teritoriale asupra acesteia, deoarece şenalul navigabil, în funcţie de care, potrivit legii internaţionale, se trasează graniţa între două ţări atunci "când este situată pe un râu" - fluviu, în cazul de faţă - este blocat de noroi între insula românească Babin şi cea ucraineană Maican. Or, navigaţia se face acum pe cursul de apă dintre Maican şi malul ucrainean, ceea ce înseamnă că, potrivit legislaţiei internaţionale, graniţa ar trebui modificată după noul şenal şi astfel insula Maican ar reveni României. Ucraina nu vrea acest lucru şi invocă "inviolabilitatea frontierelor" potrivit acordului bilateral cu România, din 2003.

Dar chiar şi aşa, după cum a explicat ministrul român de Externe, Teodor Baconschi, "Tratatul din 2003 prevede chiar în primul articol că întocmirea noilor documente de frontieră nu reprezintă o revizuire a frontierei dintre România şi Ucraina". În prezent, o comisie mixtă de experţi români şi ucraineni face măsurători pentru stabilirea şenalului navigabil. Miza Insulei Maican este una economică. Dacă frontiera se va muta, canalul navigabil devine comun, iar Ucrainei nu-i convine să împartă cu România în mod egal taxele de trafic încasate.