Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Tot de la japonezi lumea a învăţat şi cuvântul tsunami, care, iniţial, înseamnă “val în port”, însă în realitate este asociat cu un val seismic foarte înalt, care poate face ravagii mai mari decât cutremurul care l-a provocat şi pe suprafeţe, uneori, uriaşe şi situate la distanţe mari de epicentul seismului.
Istoria Japoniei este plină de cutremure extrem de puternice şi de tsunami produse în urma acestora. De pildă, în 1707, se spune că a fost un cutremur în larg, care a provocat un tsunami atât de mare şi puternic, încât a ajuns până în insula Shikoku, unde a ucis mii de oameni. Această insulă este cea mai mică din cele patru insule principale ale Japoniei. Este şi puţin populată şi nu are nici vulcani.
Anterior, în secolul al XV-lea, se spune că s-a produs un tsunami uriaş care a “măturat” până şi un sanctuar situat pe vârful unui deal din oraşul Kamakura, situat la sud de Tokio, unde era aşezată o statuie mare de bronz a lui Budha.
În 1923, un cutremur de 7,9 grade pe scara Richter a lovit Tokyo, în urma căruia au pierit aproximativ 100.000 de oameni, majoritatea din cauza incendiilor ce s-au declanşat ulterior în gospodării şi s-au extins rapid, “înghiţind” numaidecât casele din lemn ale locuitorilor.
În 1995, o tragedie asemănătoare s-a produs în vestul Japoniei, în oraşul-port Kobe, care a fost lovit de un cutremur de 7,3 grade pe Richter. Autostrăzile şi şoselele s-au surpat, iar unele au fost întoarse, la propriu, cu dosu-n sus de unda seismică, mii de case s-au dărâmat şi o mare parte dintre cele din lemn au ars. Bilanţul victimelor tragediei de la Kobe a fost de 6.400 de morţi şi peste 400.000 de răniţi.
Zguduită des de seisme, unele mici şi imperceptibile, iar aletele devastatoare, Japonia şi-a dezvoltat un sistem de avertizare seismică şi de răspuns, atât în ce priveşte infrastructura, cât şi populaţia, în caz de dezastre. Guvernul nipon a investit masiv în sistemele de monitorizare. În 1952 a intrat în funcţiune şi sistemul de avertizare de tsunami – Tsunami Warning Service - al cărui operator este Agenţia Japoneză de Meteorologie (JMA).
Toate activităţile seismice sunt monitorizate prin intermediul a şase centre regionale, care centralizează informaţii primite de la staţiile seismice on şi off-shore. Întreg sistemul de avertizare este cunoscut ca Earthquake and Tsunami Observation System. Folosind acest sistem, JMA poate trimite un avertisment de tsunami în cel mult trei minute după producerea cutremurului, informează BBC online.
Citește pe Antena3.ro
Când se produce seismul, datele despre magnitudine şi epicentru sunt difuzate instantaneu pe ecranele televizoarelor de către televiziunea naţională NHK. Mesajul conţine şi informaţia dacă s-a emis vreo avertizare de tsunami, iar dacă aceasta există, se menţionează şi zonele unde s-ar putea produce.
În majoritatea oraşelor şi a localităţilor mai mici din Japonia există sisteme de difuzoare publice, prin care locuitorii sunt avertizaţi de producerea iminenţă a unui dezastru. De asemenea, li se transmit şi informaţii de urgenţă, iar în unele zone rurale, locuitorii acestora primesc radiouri de la prefecturile locale, prin care li se transmit instrucţiuni privind modul de acţiune şi ce măsuri de protecţie să ia.
Copiii sunt instruiţi de mici să se ascundă sub birouri, dacă vreun seism îi surprinde la şcoală, iar adulţilor li se mai spune şi unde se găsesc cele mai apropiate centre de evacuare în caz de dezastru.
Clădirile înalte din oraşe sunt proiectate astfel încât să se poată “legăna” la cutremur, şi nu să se zguduie, pentru a fi mai sigure şi a nu se prăbuşi în caz de seisme puternice. După tragedia produsă în Kobe, au intrat în vigoare noi legi de protecţie a populaţiei, iar autorităţile din unele localităţi le-au oferit cetăţenilor în mod gratuit asistenţă de evaluare a rezistenţei structurii locuinţelor lor.
|În unele zone de coastă, au fost construite adăposturi antitsunami, iar în alte locuri au fost construite sisteme gen porţi de evacuare a apei aduse de valuri uriaşe, petru a opri apa adusă tsunami.
Între sistemele de protecţie împotriva dezastrelor se numără şi cel prin care în cazul unui cutremur mare trenurile rapide şi centralele nucleare îţi încetează automat activitatea pentru o anumită perioadă.
Cu toate acestea, chiar dacă Japonia e “tobă” de apărare antiseim şi tsunami, se întâmplă să aibă şi surprize, deoarece riscurile subzistă, aşa cum a demonstrat şi seismul de acum.
