Institutul ăla pentru împotriva discriminării s-a autosesizat în privinţa videoclipului de promovare a staţiunii Mamaia. Adică ce s-a autosesizat Attila ăla sau cum îl cheamă? A zis că femeia e prezentată ca obiect sexual. Am vorbit cu mai multe fete care, sub protecţia anonimatului, ne-au declarat că pe ele nu le deranjează să fie prezentate drept obiecte sexuale, doar să fie prezentate! Şi că n-au nici o problemă cu asta, singura menţiune (şi ne-au pus s-o trecem pe carneţel, să n-o uităm) au zis că ele se consideră hărţuite doar dacă hărţuitorul e un sărăntoc. Dacă dă Dumnezeu şi le hărţuieşte unul cu bani, se consideră OK şi-l trimit la plimbare pe Institutul pentru împotriva discriminării care altă treabă n-are decât să se autosesizeze în plină vară. Ete fleoşc!
Ca o chestie aşa, ce, Institutul pentru împotriva discriminării nu s-a autosesizat până la videoclipul ăsta? Ce, el n-are televiziune prin cablu? N-are acces la programe educative cum ar fi cele de la MTV, Kiss TV, U TV şi alte ti-vi? Pentru institutul ăsta, faptul că femeia trece drept obiect sexual prin videoclipuri pare a fi un breaking news, o ştire de ultim moment, un fapt senzaţional ce merită remarcat. Dar ca să ştie şi el, în 99 virgulă 99 la sută dintre videoclipuri femeia trece drept obiect sexual, iar cele în care trece drept un obiect oarecare nu au vizualizări pe iu-tiub. Şi deci. “U, Ma-ma-ia!”
Hărţuitele pământului ne-au rugat chiar să ataşăm nişte poze la editorial, ca să crească şansa lor de a fi hărţuite, dar le-am explicat că acest lucru nu este posibil, deoarece Jurnalul Naţional e un ziar serios, care nu are ţâţe. “Atunci”, au spus ele, “spune-i lu’ Attila ăla să-şi bage minţile-n cap, să-şi vadă de parohia lui, că s-ar putea să nu-şi mai găsească cheile de la maşină”. Am zis că da, o să zic asta, dar am adăugat că s-ar putea să se autosesizeze cine mai ştie ce altă instituţie, care mai luptă şi aia împotriva a nu-mai-ştiu ce. “Lasă, nu-i nimic”, au zis ele, “plătim noi! Noi vrem să fim hărţuite, noi vrem să fim discriminate, noi vrem să fim obiecte sexuale şi asta nu e treaba Institutului, căruia îi sugerăm să nu mai lupte atâta, să lase armele deoparte şi să se bucure de soare, de mare, de abdomene bine lucrate. Şi să nu uite să mai şi zâmbească din când în când, chiar dacă, din cauza lipsei acestui exerciţiu, s-ar putea să aibă muşchii zâmbetului atrofiaţi”.
“U! Ma-ma-ia!” Iar noi am zis: “Valu’ şi mă duce-n maaaaareeee!”
Citește pe Antena3.ro