Bucureşti 555. Academia Sfântul Sava, înaltă Şcoală Domnească

Pe locul ocupat astăzi de Universitatea Bucureşti s-a aflat, cândva, Complexul Mănăstirii Sfântul Sava. Aici se afla un aşezământ deosebit de apreciat în lume: Academia Domnească, unde din 1707 se studia retorica, filosofia, logica, astronomia geografia, precum şi mai multe limbi străine. În 1818, Banul C. Băleanu întemeiază aici primul curs de limba română, ţinut de prof. Gheorghe Lazăr, urmat de I. Heliade Rădulescu, Theodor Pallady.

Să ne oprim însă, preţ de o clipă, şi să ne îndreptăm atenţia spre anii de glorie ai Academiei Domneşti. Vom afla că domnitorul Şerban Vodă Cantacuzino, la îndemnul fratelui său, stolnicul Constantin Cantacuzino, a înfiinţat între anii 1679-1680, Şcoala de la Sfântul Sava. La rându-i, domnitorul Constantin Brâncoveanu a transformat-o, în anul 1694, în Academie Domnească. I-a fost stabilită şi o programă analitică, asigurându-i-se venituri pentru întreţinere.

Biserica Mănăstirii Sfântul Sava a fost constuită în secolul al XVI-lea. Lângă aceasta, Vodă-Brâncoveanu a ctitorit un nou locaş de cult, în 1709. Biserica se afla în centrul Complexului Mănăstiresc astfel că Academia Domnească îşi are ruinele, cel mai probabil, sub actualul Palat al Universităţii Bucureştilor. Imaginea sfântului locaş mai poate fi văzută încă în fotografiile de arhivă, fiind surprinsă, într-un clişeu, de Carol Popp de Szathmari, în 1864.

Prestigioasa Academie Domnească rivaliza, în acele vremuri, cu Marea Şcoală a Patriarhiei din Constantinopole, din Imperiul Otoman, ori cu Academia Fanarului. Iniţial, aici s-a predat în limba greacă. Învăţatul grec Sevastos Kuminitis se ocupa îndeaproape de învăţăcei. I-a urmat Marcu Profiropol. Profesorii, majoritatea greci, aveau studenţi şi din Peninsula Balcanică, din Siria, din Egipt, din Palestina ori din Asia Mică.

Programa Academiei Domneşti de la Sfântul Sava a fost reformată apoi de domnitorul Alexandu Ipsilanti, care a dispus învăţământ pe cinci cicluri, fiecare serie având durata de trei ani. Primul era dedicat studierii gramaticii limbilor greacă şi latină, cel de-al doilea – literaturii clasice latine şi greceşti, cel de-al treilea era consacrat studiului poeticii, eticii lui Aristotel, retoricii, limbilor italiană şi franceză, al patrulea viza studiul geometriei şi aritmeticii, în timp ce al cincilea avea drept scop studiul filosofiei şi astronomiei. Cum era o înaltă instituţie de învăţământ, între 1776-1779 au fost construite noi clădiri pentru cursuri.

Profilul Academiei Domneşti a rămas neschimbat până în anul 1818, când Vodă Caragea a dispus scoaterea de sub tutela mănăstirească. A reorganizat locaşul de învăţătură sub numele Şcoala Naţională Sfântul Sava, numindu-l în fruntea instituţiei pe cărturarul Gheorghe Lazăr, care avea să introducă aici, pentru prima oară în Ţara Românească, învăţământul în limba română. În 1853, Academia Domnească avea şase clase cu 190 de elevi, fiind cea mai înaltă şcoală naţională, unde exista şi învăţământ primar şi secundar şi universitar. După ce construcţiile complexului monahal s-au părăginit, au fost dărâmate în 1855 ca să se poată face loc Palatului Universităţii şi bulevardului Carol I. Afectat de cutremure, fără să beneficieze de reabilitare, Complexul Mănăstirii Sfântul Sava a fost demolat în totalitate. A urmat biserica ctitorită de Vodă Brâncoveanu, 10 ani mai târziu, pentru a se face loc Bulevardului Carol I (pe atunci). Pe locul în care se afla cândva biserica brâncovenească a fost amplasată, în 1877, statuia lui Mihai Viteazul. Aşezarea statuii voievodului în faţa Palatului Universităţii, locaţie aleasă de Regele Carol I, a fost considerată nepotrivită de către Alexandru Odobescu, Nicolae Grigorescu, Cezar Bolliac, Tehodor Amman, Dimitrie Berindei, G.M. Tătărăscu, Grigore G. Cantacuzino şi Gh. Stăncescu, membri ai “Societăţii Amicilor belelor arte”. Aceştia ar fi dorit amplasarea monumentului în apropierea Mănăstirii Mihai Vodă, de pe Dealul Arsenalului, pe care tronează acum Palatul Parlamentului.

În piaţeta din faţa clădirii Universităţii măruntaiele pământului au fost răscolite din nou, în urmă cu câţiva ani, pentru a face loc unei parcări subterane. Buldozerele au scos la iveală cărămida roşie din care a fost construit cândva sfântul lăcaş al Mănăstirii Sfântul Sava şi clădirile vechi ale Academiei cu acelaşi nume. O parte din vestigiile Bisericii ctitorite de Constantin Brâncoveanu la 1709 sunt încă acoperite de actualul Bulevard Regina Elisabeta. Arheologii au cercetat şi cimitirul Complexului Mănăstiresc descoperit în preajma ruinelor Bisericii, unde au fost descoperite morminte din diferite perioade, când cimitirele erau organizate în preajma bisericilor. Ultimele morminte ar fi de prin 1850, aici găsindu-şi odihna, până nu demult, câţiva soldaţi ruşi ale căror haine, bine conservate, îi asociază ca făcând parte din Regimentul IV.