Judecătoarei Camelia Bogdan nu-i place Constituţia

Magistrata de la CAB susţine eliminarea unor prevederi din legea fundamentală
Sentinţa drastică în procesul “Telepatia”, a cărei motivare a apărut marţi, 16 septembrie, aduce în discuţie maniera interpretării abuzive sau excesive a legilor de către magistraţii teleghidaţi. Camelia Bogdan este exponenta unui curent care propagă în actul de justiţie decizii sumare,  nesusţinute de probe, în care acuzaţii trebuie să-şi dovedească nevinovăţiile. Dacă “tematica” vizează cazuri de corupţie, atunci, “cavalerii dreptăţii” vor să aplice măsuri de combatere translate din  lupta cu terorismul. “Balamaua” de susţinere o argumentează literatura juridică din domeniul spălării banilor, domeniu în care s-a specializat Camelia Bogdan. Ea devine nu judecător ci procuror, fiind stimulată să preia un “Patriot act” în justiţia românească. Confiscarea extinsă a averilor inculpaţilor este aproape o obsesie în cazul de faţă pentru care îndeplinirea obiectivului este  încorsetat (încă) de Constituţie.

Camelia Bogdan face şi pasul următor – propune abrogarea unor articole ale Constituţiei în vigoare sau dă interpretări personale legii fundamentale. Într-un articol publicat  în iunie 2011, Camelia Bogdan îi îndeamnă pe magistraţi să nu interpreteze ad literam Articolul 44, paragraful 8 al Constituţiei. Adică, judecătoarea voia anulată în practica juridică teza “Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă”.
Motivaţia din “Telepatia” arată că această gândire anticonstituţională, a fost aplicată în 2014.
În 2011, judecătoarea mai propunea şi renunţarea la alte părţi ale Constituţiei care stânjeneau practicile abuzive: Articolul 20, Articolul 71 şi Articolul 109.
_____________

Judecătoarea Camelia Bogdan a publicat un articol în Curierul Fiscal în care susţine reformularea şi chiar abandonarea unor prevederi de Constituţie în numele combaterii spălării banilor, un domeniu în care s-a specializat şi în care încearcă, prin sentinţe, să aplice propria viziune, chiar dacă ar putea genera abuzuri. Numai că legile ce reglementează combaterea criminalităţii economico-financiare se subscriu Constituţiei. Ca atare legea fundamentală devine pentru judecătoarea Bogdan ultima barieră ce stă în cale viziunii sale şi ar trebui înlăturată.

 Intitulat “Despre necesitatea confiscării bunurilor dobândite ca urmare a valorificării veniturilor realizate din infracţiuni" şi publicat la 29 iunie 2011 în Curierul Fiscal, articolul Cameliei Bogdan porneşte de la o decizie a Curţii Constituţionale prin care stabileşte că “eliminarea tezei a doua a art.44 alin.(8) din Constituţie, potrivit căreia este neconstituţională, deoarece are ca efect suprimarea unei garanţii a dreptului de proprietate, încălcându-se astfel limitele revizuirii prevăzute de art.152 alin.(2) din Constituţie”. În acest context, judecătoarea de la CAB conchide că înlăturarea prezumţiei dobandirii licite a averii are semnificaţia suprimării unei garanţii constituţionale a dreptului de proprietate, ceea ce contravine legii fundamentale. Ca atare, judecătoare propune o abordare proprie a ceea ce ea  numeşte “imperativul corectei înţelegeri a importanţei confiscării produselor infracţiunii, chiar şi în absenta modificării textelor constituţionale”. Ea susţine că pentru combaterea infracţiunilor având ca motivaţie principală profitul trebuie ca “aparatul represiv al statului să fie orientat spre confiscarea bunurilor dobandite din infracţiune”. Mai mult, Camelia Bogdan propune că autorităţile judiciare trebuie să ia în considerare posibilitatea de a pretinde persoanei acuzate să demonstreze originea bunurilor presupuse a proveni din săvârşirea de infracţiuni ori a altor bunuri care pot face obiectul confiscării speciale, iar pentru aplicarea unor astfel de măsuri “ar trebui reformulat textul art. 44 alin. 8 din Constitutie”. Acest text constituţional prevede că “averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă”. Mai departe, judecătoarea invocă două cauze judecate la CEDO şi ajunge la concluzia că prezumţiile pot avea valoare probatorie, iar pentru o condamnare se pot folosi şi probe circumstanţiale. “Instanţele pot acorda valoare probatorie unei prezumţii de fapt, care, în cazul îmbogăţirii ilicite este faptul că diferenţa dintre patrimoniul real şi veniturile legale provine din fapte de corupţie sau din săvârşirea altor infracţiuni generatoare de profit, cu toate că această prezumţie nu trebuie însa să opereze automat. Justificând necesitatea abandonării tradiţionale a dispoziţiilor art. 44 alin. (8) din Constituţia României, se cuvine să arătăm, de asemenea, că în cazul de investigare a infracţiunilor de spălare a banilor, se folosesc şi probe circumstanţiale pentru aplicarea unei condamnări penale”, susţine magistrata.

În finalul articolului, judecătoarea cere direct eliminarea a două articole din Constituţie ce reglementează imunitatea parlamentară şi urmărirea penală a membrilor Guvernului, invocând necesitatea apărării “bazelor democratice ale statului”. “Faţă de aceste realităţi, în opinia noastră, pentru reducerea motivaţiei savarsirii unor fapte de spălare de bani de către persoanele expuse politic, apreciem că s-ar impune şi renunţarea la unele garanţii constituţionale, cum ar fi cele prevăzute de art.72 sau 109 din Legea fundamentală. Apreciem că la viitoarea revizuire a Constituţiei, aceste măsuri ar fi pertinente pentru a evita orice imixtiune a factorului politic în activitatea organelor judiciare”, susţine Camelia Bogdan. Articolul 72 din Constituţie prevede că “deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri”. Totodată, articolul 109 prevede că “Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia. Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora din funcţie. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerială”.