x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Ştiri Observator Liga Profesorilor Ecepţionali - Mihaela Călin: "Cu ce m-a învăţat profesoara Dacia Costea eu îmi câştig acum pâinea"

Liga Profesorilor Ecepţionali - Mihaela Călin: "Cu ce m-a învăţat profesoara Dacia Costea eu îmi câştig acum pâinea"

24 Apr 2014   •   18:00
Liga Profesorilor Ecepţionali - Mihaela Călin: "Cu ce m-a învăţat profesoara Dacia Costea eu îmi câştig acum pâinea"
Sursa foto: Romina.Stan

Mi-a plăcut gramatica din prima clipă. Am început să studiez serios însă, abia în clasa a V-a cu profesoara Dacia Costea. O femeie aprigă, toată şcoală îi ştia de frică. Și eu mă temeam de ea. Dar totuşi simţeam că aveam o relaţie specială. Îmi spunea Albăstrica. Nu, nu pentru că am ochii albaştri, ci pentru că probabil nu ştia cum mă cheamă, purtam ceva albastru. M-a strigat aşa ca să dau răspunsul şi aşa am rămas. Nu sunt sigură că îmi ştia numele nici măcar în clasa a VIII-a.

Am fost întotdeauna un copil cuminte, nu le-am creat probleme părinţilor mei şi îmi plăcea să merg la şcoală. Îmi plăcea limba română. Citeam cât de mult puteam, deşi părinţii nu mă stresau prea tare cu asta, dar nici nu mă deranjau.

Mi-a plăcut gramatica din prima clipă. Am început să studiez serios însă, abia în clasa a V-a cu profesoara Dacia Costea. O femeie aprigă, toată şcoală îi ştia de frică. Și eu mă temeam de ea. Dar totuşi simţeam că aveam o relaţie specială. Îmi spunea Albăstrica. Nu, nu pentru că am ochii albaştri, ci pentru că probabil nu ştia cum mă cheamă, purtam ceva albastru. M-a strigat aşa ca să dau răspunsul şi aşa am rămas. Nu sunt sigură că îmi ştia numele nici măcar în clasa a VIII-a.

Noi am prins-o pe Dacia Costea în nişte ani în care a trecut prin încercări grele şi asta a schimbat-o ca om. Dar nu ca dascăl. Exigentă a fost, exigentă a rămas! În orice caz, un profesor excepţional!

devărul e că noi cam asta înţelegeam atunci, că trebuie să învăţam, altfel e de rău. Mai târziu, înainte de examenul de la facultate am înţeles ce făcea această femeie la catedra. Ea nu era un dascăl “normal”. Cred că am folosit cartea de gramatică de 20 de ori în patru ani. Ne preda ea, după tehnica ei. Ne cerea caiete studenţeşti şi carioci şi ne ruga să nu spunem acasă cum ne învaţă ea că o va crede lumea nebună. Și nici aici nu vreau să intru în detalii, vă spun doar atât: conjuncţiile coordonatoare le numeam “sânge”, iar conjuncţiile subordonatoare le numeam “buric”. Asta pentru că propoziţiile uneori sunt “surori”, adică legate prin “sânge”, alteori au la rândul lor “copii” de care sunte lagate prin “buric”. Logic, nu? Și la 12 ani înţelegeam asta.

Aveam note bune la gramatică, dar nu m-am dat peste cap pentru că vroiam să merg la profil de informatică. Și am mers. În clasa a XII-a m-am răzgândit şi am vrut să merg la jurnalism, iar asta însemna examen de admitere la gramatică. Am sunat-o pe profesoara Dacia Costea şi am rugat-o să mă ia la meditaţii că mă tem că am uitat materia şi nu intru la facultate. Mi-a zis că nu poate să mă ia, că nu mai poate. Era deja pe finalul carierei. Mi-a zis însă să nu disper şi să nu merg la meditaţii la nimeni că nu îmi trebuie şi dau banii degeaba, să iau caietele ei şi să repet tot. Am fost tare dezamăgită. Nu mai ştiam materia, dar am făcut cum mi-a zis.

Când am deschis caietele de gimnaziu, mi-am reamintit tot. Absolut tot, pacă o auzeam cum ne predă, aşa, de parcă ne-ar spune un mare secret dintr-o poveste fascinantă. Aşa ne vorbea, eram copii destul de mici şi ţinea cont de asta.

Am fost în gimnaziu un copil de 8 şi 9 la gramatică, dar am intrat la facultate cu notă mare din “amintiri”. Aceste amintiri nu mi le mai şterge nimeni niciodată din minte, iar cu ce m-a învăţat profesoara Dacia Costea eu îmi câştig acum pâinea.

Nu mai ştiu ce face fosta mea profesoară, nu am mai văzut-o de mulţi ani, sunt convinsă că nici nu îşi mai aminteşte de mine (mai ales că eu eram doar Albăstrica!). Voi păstra însă acest dascăl în inimă şi în mintea mea mereu.

Sunt cine sunt pentru că am cunoscut acest profesor care a făcut cu noi pedagogie atât cât a considerat de cuviinţă, dar când a venit în faţa noastră, a elevilor, parcă era o vrăjitoare, ne ţinea minţile şi sufletele în mâna ei.

__________________


Susţineţi-vă profesorii în campania “Liga Profesorilor Excepţionali”! Susţineţi acele persoane care v-au fost alături pentru a reda, împreună, demnitatea acestei meserii şi a ne recunoaşte valorile.
http://www.fundatiadanvoiculescu.ro/2014/04/liga-profesorilor-exceptionali/

 




×