Previziuni sumbre pentru cea mai numeroasă generaţie a României. Cinci motive pentru care ne luăm adio de la pensii

Sistemul de pensii din România nu poate fi acoperit nici în prezent doar din contribuţiile salariaţilor, un sfert din fondurile necesare fiind subvenţionate. Situaţia se va înrăutăţi începând cu acest an, când, indexarea pensiilor, în condiţiile reducerii CAS, va duce la un deficit de 20 de miliarde de lei. Prognoza pe termen şi mai lung este mult mai sumbră. În 15 ani, generaţia "decreţeilor" va începe să iasă la pensie, iar presiunea asupra sistemului ar putea duce la colaps. 1) În 15 ani "decreţeii" încep să iasă la pensie.

Decretul 770 din 1966, prin care se interzicau avorturile şi formele de contracepţie, a dat naştere în anii următori aşa-zisei generaţii a "decreţeilor". Potrivit datelor INS, în 2014, segmentul populaţiei cu vârste cuprinse 42 şi 47 de ani era de 1.953.739 de persoane. Problema este că în 15 ani "decreţeii" vor începe să iasă la pensie, iar efortul de a-i susţine va cădea pe umerii generaţiilor mult mai puţin numeroase de după Revoluţie.

2) În România pensia se bazează pe principiul solidarităţii

În România pensiile se plătesc după principiul solidarităţii, adică taxele plătite de actualii salariaţi se duc în contul pensiilor actualilor pensionari, nu în contul viitoarelor lor pensii. În prezent, raportul salariat/pensionar este de aproape 1 la 1, însă acest raport va fi dat peste cap atunci când “decreţeii” vor începe să iasă la pensie. Asta în contextul în care chiar şi în prezent contribuţiile salariaţilor nu acoperă decât trei sferturi din banii necesari acordării pensiilor. Potrivit INS, în 2014, doar 74,7% din fondul de pensii a fost acoperit din contribuţii, restul necesarului – 12 miliarde de lei, fiind subvenţionat. În 2015, în condiţiile în care pensiile s-au indexat, iar CAS a fost redus la 5%, este de aşteptat ca deficitul să crească la 20 de miliarde de lei. Potrivit raportului “Tinereţe fără bătrâneţe. Pensiile românilor în 2040”, comandat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile şi publicat pe Expert Forum, dacă actualul sistem se menţine, până în 2040 sistemul de pensii va intra în colaps.

3) Suprataxarea încurajează munca la negru

În România, rata totală a contribuţiilor sociale – pensie, şomaj, sănătate – ajunge la 55% din veniturile unui salariat, cea mai ridicată rată din sud-estul Europei, potrivit unui raport al Băncii Mondiale de anul trecut. Cu toate acestea, veniturile colectate la buget din aceste contribuţii reprezintă doar 9% din PIB. Acest fenomen are la bază două cauze – salariile în România sunt mici, iar suprataxarea duce la dezvoltarea muncii la negru. Potrivit Consiliului Fiscal din România, numărul persoanelor care muncesc la negru se ridică la 1,5 milioane.

4) Românii au venituri mici, iar multe dintre ele sunt greu de calculat

Potrivit datelor Ministerului Muncii, din cei 4,43 de milioane de angajaţi cu normă întreagă din România, 73% ajung la un salariu net de 1600 de lei, însă tot mai des se practică angajarea pe normă redusă. Astfel, din 691.000 de angajaţi cu program redus, 650.000 câştigă mai puţin de 1.000 de lei pe lună. La fel şi în cazul celor angajaţi pe drepturi de autor sau convenţii civile, (120.000 de persoane) unde două treimi câştigă sub 1.000 de lei. Acest lucru face ca sumele colectate din impozitele pe venituri să fie mici, deci insuficiente pentru a susţine pe termen lung un sistem de pensii bazat pe principiul solidarităţii. Contactat de Jurnalul Naţional, preşedintele Blocului Naţional Sindical, Dumitru Costin, a ridicat o altă problemă, cea a zilierilor. Pentru a beneficia de pensie, un zilier ar trebui să înregistreze sute de contracte de-a lungul vieţii active. Calcularea pensiei ar deveni un calvar birocratic.

5) Vârstincii "bătrâni" şi "longevivii" se înmulţesc, tinerii trăiesc din ajutoar social

Speranţa de viaţă creşte în ritm constant în România, chiar dacă nu ne putem compara încă cu ţările vestice, la acest capitol. În statistici, pensionarii sunt împărţiţi în trei categorii. Cei "tineri", (65-74 de ani), cei "bătrâni" (75-84 de ani) şi longevivii, cei de peste 85 de ani. Dacă în 1990, în categoria de vârstă 75-84, se încadrau 820.700 de pensionari, în 2012 numărul lor crescuse la 1,2 milioane. Acest segment în creştere al populaţiei, cuplat cu cel al "decreţeilor", ar trebui să fie susţinut de generaţiile care împlinesc acum vârsta de muncă. Pe lângă numărul mic de angajaţi, proporţional cu pensionarii, problema este că mulţi tineri trec direct de pe băncile şcolii, în rândurile şomerilor. În al treilea trimestru al anului trecut, de exemplu, 22% din tinerii până în 24 de ani nu aveau un loc de muncă, potrivit INS. Pe de altă parte, potrivit datelor centralizate de Institutul pentru Politici Publice, în 2014, aproximativ 7 milioane de români erau asistaţi social.

Pensia privată, o oportunitate vulnerabilă la crize

Pensiile private, piloanele II şi III, au fost introduse în 2007 ca un sistem complementar la sistemul public de pensii. Pentru pilonul II, obligatoriu pentru angajaţii de până în 35 de ani, 2% din CAS-ul angajatului era preluat automat în fondul de pensii, procentul fiind conceput să crească anual cu 0,5%. În 2009, din cauza crizei economice, creşterea a fost îngheţată, fiind reluată în 2010. Potrivit raportului “Tinereţe fără bătrâneţe. Pensiile românilor în 2040”, comandat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, programul de pensii private rămâne vulnerabil la crize economice. Pericolul constă nu doar în îngheţarea majorării anuale a sumei, cum s-a întâmplat în 2009, ci şi în scăderea nivelului de contribuţie voluntară – în special la pilonul III, care este facultativ.