Moto: Dialog între doi moşi: “Aseară am fost la femei”, “Daaa? Şi cum a fost?” “Mai curat ca la bărbaţi”
Cea mai tare ştire a acestui an: în această dimineaţă (marţi), mascaţii au descins în mai multe apartamente în care existau informaţii că-şi desfăşurau activitatea reţele de prostituţie şi, evident, proxenetism, la adăpostul saloanelor de masaj erotic. Unul dintre apartamentele în care au intrat mascaţii, ca nişte… ăă… animale, îi aparţine fostului edil al Bucureştiului, imoralul şi indecentul Viorel Clitoris. Pardon. Lis.
Sălbatic, Lis ăsta! Sălbatic şi sexy, mazăr-facăr! Cine s-ar fi gândit, că, la adăpostul şepcuţei de bătrânel care joacă şah în Cişmigiu şi nu se supără când pierde, se ascunde un animal vital, gata să-şi încaseze prada la momentul potrivit?! Parcă-l şi văd. Abia mişcându-se, cu vocea aia de bătrânel, indicând celeritate în strângerea fondurilor pentru păcănele. În rest, nimic deosebit de semnalat. Dacă fostul primat, pardon, primar ştia sau nu de activităţile de masaj erotic (clinc-clinc!) din apartamentul pe care-l deţine, e o altă poveste. Se prea poate ca el să nu fi ştiut nimic, dar asta nu schimbă termenii poveştii, extrem de haioase. Cum ar fi ca Lis să înfunde acum puşcăria pentru activităţi de proxenetism şi să i se dea cam 7 ani? Parcă-l şi văd flancat de mascaţi, un bătrân dezmembrat căruia sigur i-ai da locul în autobuz, cu mâinile încătuşate şi străduindu-se să-şi acopere chipul, ca şi cum ar mai avea ceva de protejat.
Odată închis, îl văd făcând câte două sute de flotări în fiecare zi, gândindu-se la Oana lui, care vine o dată pe săptămână să-i aducă supică şi să-i dea în gură cu linguriţa de desert. În restul săpămânii, gardienii fac pe rând de serviciu la datul în gură cu linguriţa. Din când în când, uită cum îl cheamă şi unde e, iar atunci când i se spune, exultă de fericire şi cere să vadă poze cu el. Vrea să se facă un bulevard cu numele lui, să traverseze istoria, ca Protopopescu ăla. Că adică de ce Protopopescu da şi Lis nu?
Distrusă, Oana se îmbracă numai în negru şi se studiază în oglindă cum îi stă când plânge, ca să ştie cum dă la televizor, pentru că nu mai face faţă provocărilor, cum ar veni. Omul ei e în închisoare iar ea e o văduvă neagră, care ziua plânge la teve şi noaptea se duce-n cluburi. “Fără sălbaticul Viorel, viaţa mea nu mai e la fel. Număr zilele, număr nopţile”, face sărmana. Îi aduce lui Viorel la închisoare articolele despre el şi i le citeşte cu intonaţie. Cine ştie… poate într-o bună zi… poate că totuşi… cândva… vor fi din nou împreună, iar viaţa lor se va desfăşura ca şi până în momentul închisorii: între metafizică şi clitoris. The End.
Citește pe Antena3.ro