"Soarta m-a împins aici..."

La cea ce-a doua ediţie a Festivalului Artelor Bucureşti, Asociaţia Culturală Maria Domina aduce un omagiu maestrului Ştefan Iordache şi îi invită luni, 11 octombrie, la Sala Palatului pe toţi admiratorii marelui artist la un spectacol impresionant, ce va cuprinde proiecţii video cu cele mai apreciate momente din cariera sa.

"Nu-mi doresc popularitate. Au alţii destulă. Văd doar oameni deştepţi, dar necinstiţi. La noi, gura bate scaunul, ca să nu zic altfel... Eu joc teatru, pentru cănu ştiu să fac altceva! Dacă ştiam să montez prize, asta eram, electrician. Eu nu am dorit să devin mare actor, dar soarta, Dumnezeu m-a împins aici. Când am dat admitere la Medicină, am făcut vizita medicală la facultatea de teatru. Iar când am ieşit de acolo, mi-am notat într-un jurnal că niciodată nu aş vrea să trăiesc printre asemenea oameni. Dacă teatrul e inima mea, atunci află că inima mea a fost cucerită treptat, în timp...", declara Ştefan Iordache în ultimul său interviu realizat de Cristi Brancu.

Întrebare: "Domnule Ştefan Iordache... sau Ştefane sau nea Fane (se uită mirat spre cameră şi surâde), dacă Dumnezeu ţi-ar mai da o viaţă, şi harul şi norocul pe care ţi le-a dat, ai lua-o de la-nceput, tot asta ai face, tot meseria asta?!".

Răspuns: "Dacă Dumnezeu mi-ar mai da o viaţă?! (Oftează, fixând obiectivul camerei şi repetă): Dacă Dumnezeu mi-ar mai da o viaţă, şi norocul, şi harul pe care zici că mi le-a dat, n-aş mai face-o! (Interlocutorul simte că îndărătul negaţiei se ascunde «ceva» şi dă să intervină iute, din off, dar Ştefan continuă): şi dacă mi-ar mai da încă o viaţă, a doua... n-aş mai face-o! Şi dacă aş mai avea o viaţă, a treia, paralelă cu asta... tot n-aş mai face-o!!!".

Aşa se termină un alt interviu cu Ştefan Iordache. Şerban Marinescu l-a rugat pe autor, repectiv pe Mihai Tatulici, să-i dea materialul brut, nemontat, pentru filmul pe care-l face acum despre Ştefan Iordache, pentru memorialul de la Sala Palatului. "Am căutat acolo reacţia de după tăietura de montaj - speram să găsesc răspunsul la afirmaţia lui contradictorie - spune regizorul. Sunt câteva secunde de linişte marcate de aceeaşi privire hotărâtă, semn că nu mai are nimic de spus, apoi se aude o voce din afara cadrului: «Stop». În secunda următoare, Ştefan dă capul pe spate şi râde eliberat, parcă, de un personaj pe care-l jucase. Pe cât de utopică era această a doua viaţă care i se propunea, într-o joacă de idei în care intrase din plăcere histrionică, pe atât de imposibilă ar fi fost lepădarea lui de sine. Îi mulţumesc lui Mihai Tatulici, autorul interviului (excepţional, de altfel), pentru şansa de-a fi găsit în acest rest de peliculă finalul filmului despre Ştefan Iordache."

P.S.: Festivalul Artelor Bucureşti este singurul festival susţinut 100% de public. Biletele sunt puse în vânzare în reţeaua Vreau Bilet - et. 2 - Unirea Shopping Center, la Carrefour Feeria - Băneasa Shopping City, Palatul Naţional al Copiilor, Sala Palatului, Real Vitan şi online pe www.vreaubilet.ro