Un „Occupy” românesc

Cand a inceput fenomenul Occupy Wall Street, in parcul Zuccotti din New York, la sfarsitul lunii septembrie anul trecut, stirea a aparut la ca­tegoria ciudatenii. In lunile care au urmat, miscarea, de fronda mai degraba decat de protest, a continuat, a capatat amploare si s-a extins in alte orase din SUA si chiar din lume. O buna parte a populatiei din Ame­rica a simpatizat cu miscarea Occupy, cu scepticismul de rigoare fata de finalitatea practica a manifestarii. Insa nici un politician nu si-a permis sa-i califice jignitor si sa-i insulte pe manifestanti.

Calificative precum 'mahala inepta si inculta' sau 'ciumpalaci', aplicate unui grup de persoane care isi exprima public o nemultumire, l-ar descalifica pe un politician ame­ri­can. Fie si doar din spirit de corecti­tudine politica, primarul New Yorkului le-a promis protectie, democratii in frunte cu Obama s-au intrecut in a lauda aspiratiile legitime de mai bine ale protestatarilor, iar republicanii au vazut in proteste o expresie a nemultumirii fata de ingerinta prea mare a statului in societate si fata de cheltuielile bugetare excesive. Mis­carea sociala din Romania acestor zile pare sa se inscrie mai degraba in linia miscarilor sociale si antiguvernamentale din Europa avand ca obiectiv 'clar' alungarea de la putere a actualilor guvernanti, o clasa po­litica perceputa drept corupta si care a pierdut legatura cu realitatea. Dar modul rapid in care s-a nascut si pro­pa­gat aceasta miscare invita la re­flec­tie si o comparatie cu occupy-urile. (Ilie Fugaru, Mediafax, New York)