Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru PSD anul 2017 este unul dintre cei mai agitaţi din istoria sa, deşi rezultatul alegerilor din 2016 i-ar fi îndreptăţit să spere într-o guvernare liniştită şi fără emoţii. În lipsa unei opoziţii serioase în Parlament, social-democraţii s-au trezit cu un opozant neaşteptat, strada care s-a dovedit exuberantă peste aşteptările guvernanţilor.
Funcţia de prim-ministru a fost o problemă majoră pentru primul an de guvernare a coaliţiei PSD-ALDE. Deşi preşedintele partidului care a câştigat detaşat alegerile, Liviu Dragnea nu putea fi desemnat din cauza prevederilor legale care interzic condamnţilor penali să fie membri ai Guvernului. Preşedintele Iohannis s-a opus desemnării lui Sevil Shhaideh, prima propunere a PSD, motivele rămânând încă neclare. Aşa că Dragnea s-a orientat către Sorin Grindeanu, fost ministru al Comunicaţiilor în guvernul Ponta. Grindeanu avea şi meritul de a fi transformat Timişul în fief pesedist, deşi era vorba de un judeţ ostil prin tradiţie stângii. În paralel însă, pe 5 ianuarie, Avocatul Poporului, Victor Ciorbea, a sesizat Curtea Constituţională privind neconstituţionalitatea Legii 90/2001, cea care-i bloca accesul lui Dragnea la Palatul Victoria. CCR a respins sesizarea, pe 4 mai, ca inadmisibilă, decizie care îl silea pe liderul PSD să guverneze prin interpuşi la Palatul Victoria. La data deciziei CCR, relaţiile dintre Dragnea şi premierul său începeau să devină din ce în ce mai încordate, mai ales că Grindeanu nu se sfia să se întâlnească des cu Victor Ponta, un contestatar virulent al modului în care Dragnea conduce partidul. Criza conducerii bicefale Dragnea-Grindeanu a ajuns la apogeu în iunie când, pe baza unei evaluări a activităţii miniştrilor realizată de Darius Vâlcov, liderul PSD i-a cerut premierului să demisioneze, dar acesta a refuzat. Într-o situaţie nemaivăzută de pe vremea când ţărăniştii îţi demiteau proprii premieri Victor Ciorbea şi Radu Vasile, minştrii au demisionat în bloc pentru a-l forţa pe Grindeanu să plece. Acesta a încercat să organizeze o răzmeriţă în partid împotriva lui Dragnea, cu ajutorul lui Victor Ponta, numit secretar general al Guvernului. Însă influenţa lui Ponta în PSD a fost supraestimată astfel că moţiunea de cenzură a PSD depusă împotriva propriului guvern a trecut pe 21 iunie, fără ca vreun grup considerabil din partid să se alăture rebeliunii de la Palatul Victoria.
Tudose, un premier mai incomod
A fost însă o victorie foarte costisitoare pentru Dragnea. Dacă partidul i-a permis înlăturarea unui premier, cu al doilea Dragnea este nevoit să fie mai maleabil, iar noul prim-ministru, Mihai Tudose, pare a profita de acest lucru pentru a-şi consolida poziţia în partid. În octombrie, un sondaj intern al PSD care dădea cifre catastrofale pentru încrederea în miniştri şi care a fost interepretat ca o încercare de a pune sub control cabinetul Tudose, a determinat o reacţie brutală a şefului Guvernului. În circumstanţele izbucnirii scandalului Belina, premierul a profitat pentrui a anunţa o remaniere în care erau vizate doi miniştri apropiaţi lui Dragnea, Sevil Shhaideh şi Rovana Plumb. În urma unei şedinţe a Comitetului Executiv pe 10 octombtrie în care Tudose s-a ţinut pe poziţii, cei doi miniştri au demisionat, incidentul echivalând cu o declaraţie de independenţă a lui Tudose faţă de şeful său de partid. Dacă disputele interne sunt o tradiţie venerabilă în PSD, o problemă nouă pentru social-democraţi au fost manifestaţiile de stradă la o scară nemaivăzută din anii 90. La mai puţin de două luni de la câştigarea clară a alegerilor, PSD s-a trezit contestat în stradă, seri în şir, de sute de mii de români. Când pe 31 ianuarie, ministrul Justiţiei, Florin Iordache, a anunţat modificarea legislaţiei penale prin celebra OUG 13, imediat zeci de mii de bucureşteni s-au adunat în Piaţa Victoriei pentru a contesta o măsură pe care o considerau ca o tentativă de blocare a luptei împotriva corupţiei. Conferinţa de presă dezastruoasă a lui Iordache, cu expresia „Altă întrebare!” repetată în neştire, şi publicarea imediată a textului Ordonanţei în Monitorul Oficial au dat o greutate neaşteptată sloganului „Noaptea, ca hoţii!”. Cu peste 100.000 de oameni în faţa Guvernului şi alte sute de mii protestând în provincie, guvernul Grindeanu a capitulat pe 5 februarie când OUG 13 a fost abrogată. Ulterior, Iordache a fost nevoit să demisioneze întorcându-se în Parlament unde avea să conducă mai târziu comisia specială pentru legile justiţiei, postură din care este pe cale să realizeze acum ce a fost împiedicat să facă în calitate de ministru.
Citește pe Antena3.ro
Temeri şi suspiciuni
Un al treilea front de luptă pentru PSD a fost cel cu Parchetul General şi cu DNA. Informaţiile legate de relaţiile nefiresc de apropiate dintre Codruţa Kovesi şi fosta conducere a SRI a generat constituirea comisiei parlamentare de anchetă privind alegerile prezidenţiale din 2009, un şir lung de audieri în comisia SRI privind implicarea unor ofiţeri în elaborarea unor dosare la DNA etc. Speculaţiile amestecate cu date concrete le-au dat pesediştilor sentimentul de cetate asediată ai cărei apărători sunt sabotaţi de cei infiltraţi, „sub acoperire”, suspiciuni care au planat asupra ambilor premieri pe care PSD i-a dat în 2017. Consemnarea scriptică a panicii din partid este rezoluţia din 17 noiembrie privind „Statul paralel şi ilegitim” care „foloseşte resursele financiare publice şi instrumentele specifice autorităţii de stat pentru a-i intimida, şantaja sau a-i înlătura pe decidenţii politici care susţin sau promovează modificările legislative menite să readucă puterile statului în matca lor constituţională”. Rezoluţia a fost votată unanim în Cex, dar ulterior pesediştii au avut probleme să definească statul paralel, iar premierul şi preşedintele executiv Niculae Bădălău nu s-au sfiit să ironizeze documentul.
„Nu înţeleg conceptul, sincer. (de stat paralel-n.red.) Eu îmi văd de Guvern. Avem un stat de care trebuie să ne ocupăm, cu nişte români cărora trebuie să le facem viaţa mai bună” Mihai Tudose
După ce a fost demis din Guvern, Sorin Grindeanu a beneficiat de sprijinul neclintit al PSD Timiş, organizaţia pe care o conducea. Social-democraţii din judeţ au creat un precedent în PSD, în care o organizaţie judeţeană s-a răsculat cu succes împotriva conducerii centrale. Cei de la Timiş nu au recunoscut excluderea lui Grindeanu din partid, iar pe liderul impus de la centru, fostul deputat Petru Andea, l-au ignorat. Pe 25 iulie, Liviu Dragnea l-a trimis la Timişoara pe secretarul general Marian Neacşu pentru a-i aduce la ordine pe rebelii din Timiş, însă acesta s-a întors la Bucureşti cu coada între picioare. Pe cât de intransigenţi au fost pesediştii din judeţ, pe atât de maleabil s-a dovedit fostul premier care, într-o întorsătură tipic pesedistă, s-a împăcat cu Dragnea care, pe 24 august, spunea despre Grindeanu: „E un tânăr ca mulţi alţi tineri în care PSD a investit şi cred că este recuperabil” Recuperarea se pare că a reuşit astfel că pe 7 noiembrie Grindeanu a primit o sinecură ca preşedinte al ANCOM. Cearta dintre Dragnea şi Grindeanu nu a durat nici măcar jumătate de an.
Criza din ALDE, soluţionată rapid de Tăriceanu
Pe plan intern, ALDE a avut un an mai puţin agitat decât cel al partenerilor de guvernare social-democraţi, deşi 2017 a adus şi o sciziune în partid. Cu o conducere bicefală, alcătuită din doi preşedinţi, Călin Popescu-Tăriceanu şi Daniel Constantin, partidul a trecut primul său test electoral important, alegerile parlamentare. Imediat însă au început disputele interne privind Congresul. Constantin a încercat să amâne alegerea unei noi conducere statutare pentru a-şi creşte şansele în eventualitatea foarte probabilă a unei competiţii cu Călin Popescu-Tăriceanu. Acesta din urmă s-a impus însă, astfel că alegerile interne s-au desfăşurat în aprilie, în pofida opoziţiei fostului lider al PC. La scurtă vreme, Daniel Constantin a fost exclus. Deşi se vorbea iniţial că circa 10 parlamentari îl vor urma într-o nouă construcţie politică, doar fostul ministru al Educaţiei, Pavel Câmpeanu, şi Eugen Durbacă l-au urmat pe Constantin în Partidul Pro România. Acesta a fost înfiinţat în septembrie, alături de Victor Ponta, rămas complet izolat în PSD în urma disputelor cu Liviu Dragnea şi a susţinerii arătate lui Sorin Grindeanu în iunie. În urma lor, în ALDE lucrurile s-au aşezat, tensiunile dispărând complet. În ceea ce priveşte relaţia cu PSD, nu au fost disensiuni majore între Tăriceanu şi Dragnea, deşi primul a adoptat o poziţie mai radicală în ceea ce priveşte reforma justiţiei decât liderul PSD.
