Premierul Emil Boc (foto) anunţa miercuri că investitorii chinezi sunt aşteptaţi să ia parte la proiectele de tip public-privat care vor fi iniţiate în România, în construcţia de autostrăzi, poduri, hidrocentrale sau în agricultură. Din păcate, visul lui Emil Boc este din nou departe de realitate. România a pierdut startul parteneriatelor public-private încă de acum trei ani. Asta, pentru că proiecte negociate în 2006 au fost anulate în 2008. S-au cheltuit atunci milioane de euro, bani plătiţi de CNADNR pentru consultanţă sau comisii de negociere.
În 2006, mai multe firme din China au depus scrisori de intenţie pentru două proiecte româneşti: Autostrada de Centură a Bucureştiului şi podul peste Dunăre la Brăila. Inelul din jurul Bucureştiului ar fi avut 100 de kilometri şi ar fi legat
A1-A2-A3-DN 5. Forma negociată pentru viitorul contract a fost parteneriat public-privat, iar costul lucrării a fost evaluat la aproximativ 540 milioane de euro. Tot chinezii s-au oferit să ne construiască şi podul peste Dunăre la Brăila, estimat la 300 milioane de euro. China mai oferea statului român şi gratuitate pentru achiziţia de echipamente de utilitate în domeniul construcţiilor, cum ar fi excavatoare şi buldozere.
Mai bine de doi ani, între 2006 şi 2008, mai multe proiecte de parteneriat public-privat au stat în sertare. Deşi negociate şi gata de derulare, cu costuri mai mult decât convenabile, proiectele au murit aproape în faşă. Statul român, prin Ministerul Transporturilor, a plătit cu fonduri BERD şi un consultant care să verifice procedurile.
Vorbim de Autostrada de Centură a Bucureştiului (PPP cu China); Autostrada Bucureşti-Ploieşti; Autostrada Comarnic-Predeal (PPP cu asocierea Aktor Vinci); Autostrada Predeal-Başov(PPP cu o firmă din Israel); modernizarea centurii Ploieşti Vest şi modernizarea DN2 D Focşani-Tg. Secuiesc (PPP cu o firmă din Israel) şi pod peste Dunăre la Brăila (PPP cu firme din China). Iniţial, UE a criticat legislaţia PPP. În primul rând, nu era privită cu ochi buni prevederea potrivit căreia în situaţia în care există o singură ofertă nu trebuie reluată procedura.
Mai apoi se reproşa faptul că statul român impune parametrii de proiectare în loc să accepte soluţiile posibilului partener care ar fi putut veni cu soluţii noi pentru un proiect mai bun şi mai ieftin. De altfel, nici acum lucrurile nu stau mai bine. Legea PPP, intrată în vigoare anul trecut, este în contradicţie cu normele UE şi a fost solicitată remedierea de urgenţă a mai multor aspecte. Din păcate, prin renunţarea la contractele negociate încă din 2006, Guvernul nu a pierdut doar finanţările, dar şi milioane de euro cheltuiţi de CNADNR cu derularea acestor proceduri: consultanţe juridice şi economice sau cheltuieli cu comisiile de negociere.