Paşi către un armistițiu politic?

Preluarea şefiei PSD de către Liviu Dragnea pare să fi detensionat relaţiile din interiorul clasei politice. Nu doar că Dragnea a negociat cu PNL Codul Fiscal, el s-a arătat dispus şi la consfinţirea unui fel de armistiţiu între partide.

După ani buni, consensul politic realizat pe Codul Fiscal pare a fi prima decizie majoră susţinută deopotrivă de Putere şi Opoziţie. PSD şi PNL îşi asumă în mod egal responsabilitatea privind politica fiscală a următorilor ani. „Dacă proiectele se realizează separat, ori de Putere, ori de Opoziţie, când se schimbă majoritatea există riscul ca acestea să se schimbe. Dacă ele sunt asumate în comun, atunci ele durează în timp. S-a văzut la Codul Fiscal că am putut lucra împreună”, a comentat Dragnea declarându-se partizan al unui armistiţiu între forţele politice. Totodată, Rovana Plumb susţine că preşedintele Iohannis ar trebui consultat la elaborarea legii salarizării.

Tăvălugul PDL
Rămâne de văzut dacă anga¬jamentele luate vor fi respectate de ambele părţi în condiţiile în care ultimele două legislaturi s-au caracterizat prin tirania consec¬ventă a majorităţii. În plus, se apropie alegerile, prilej cu care politicienii se dezbară de con-strângerile respectului şi minimei politeţi. Ultimii ani au arătat că ostilitatea politică poate depăşi chiar limitele bunei-cuviinţe. Guvernarea PDL a spulberat câteva reguli nescrise ale unei convieţuiri civilizate între Opo-ziţie şi Putere. Până în 2009, judecătorii Curţii Constituţionale erau numiţi potrivit algoritmului politic din Parlament, însă pedeliştii au blocat accesul oricărui reprezentant al Opoziţiei la CCR, ajungând chiar să anuleze un vot regulamentar în plenul Camerei care le ieşise nefavorabil, existând suspiciuni solide că numirea lui Ştefan Minea la CCR în iunie 2010 a fost ilegală.

Răzbunarea USL
Când USL a ajuns la putere, le-au administrat pedeliştilor acelaşi set de mizerii pe care au trebuit şi ei să le îndure. La împărţirea conducerilor comisi¬ilor parlamentare după alegerile din 2012, Opoziţia s-a ales cu comisii cu o importanţă minoră, precum cele de abuzuri, egali-tate de şanse sau afaceri europene, contrar cutumei parlamentare. Ignorarea Opoziţiei la numirile din unele instituţii aflate în subordinea Parlamentului a fost păstrată. În 2008, preşedintele Băsescu se lăuda cu consensul obţinut pe Pactul Naţional pentru Educaţie. De el s-a ales praful. Educaţia a rămas subfinanţată, iar Legea educaţiei naţionale a fost modi-ficată de fiecare guvern până în punctul în care PSD intenţiona să promoveze una nouă.

Speranța președintelui mediator
Mandatul de preşedinte al lui Klaus Iohannis a început bine, cu un pact între partide privind finanţarea sistemului de apărare cu 2% din PIB începând din 2017. Înainte de asta, Iohannis convinsese Parlamentul să ridice imunitatea unor parlamentari cu probleme, însă idila nu a durat mult, ajungându-se până în punctul în care premierul a refuzat să mai discute direct cu Iohannis, ca urmare a solicitării acestuia ca Victor Ponta să demisioneze din fruntea Guvernului.

O pace politică în România nu poate să genereze decât dezvoltare. Un război permanent politic sau hărţuială de dragul hărţuielii nu ne dă garanţia sau speranţa că putem realiza o dezvoltare serioasă şi durabilă.
Liviu Dragnea, președinte PSD