Prezentaţi ca experţi independenţi, ce ne „mântuie” de jocurile politicianiste, tehnocraţii din guverne au sfârşit, în majoritatea cazurilor, ca oameni înregimentaţi politic. Alţii nu s-au înscris într-un partid, dar sunt consideraţi tehnocraţi „de casă” ai unui partid. Puţini dintre ei au reuşit să fie miniştri în guverne de diverse orientări politice.
În faţa incompetenţei crase a multor politicieni, în România s-a construit treptat mitul tehnocra-tului capabil să servească dezinteresat interesele naţiei. Realitatea însă se dovedeşte mult mai nuan-ţată. Astfel, singurii premieri tehnocraţi ai României, Theodor Stolojan şi Mugur Isărescu, au condus guverne alcătuite într-o proporţie covârşitoare de miniştri numiţi politic.
Acum Stolojan are în spate o carieră politică lungă, în timp ce în CV-ul lui Isărescu figurează o candidatură la preşe-dinţie, în 2000, cu susţinerea poli-tică a PNŢCD. În mai 2012, Victor Ponta l-a numit pe vicegu-vernatorul BNR Florin Georgescu ca vicepremier, fiind prezentat ca marele tehnocrat coborât din „Olimpul” Băncii Naţionale, care va asigura României o politică financiar-bugetară înţeleaptă. Georgescu însă era membru PDSR încă din 1992, fiind ales şi deputat în două legis-laturi (1996-2004).
Un exemplu clar de tehnocrat eşuat în politică este avocatul Cătălin Predoiu. Intrat în Guvernul Tăriceanu ca independent, în 2008 a candidat pe listele PNL, dar a pierdut colegiul din Buzău în faţa cvasinecu-noscului Marian Ghiveciu (PSD). A „redevenit” tehnocrat pentru a păstra portofoliul Justiţiei în guvernele lui Emil Boc. În 2012, preşedintele Traian Băsescu susţinea că Predoiu a încercat să-şi păstreze funcţia şi în Guvernul Ponta. Un an mai târziu, Predoiu devenea membru PDL şi era numit imediat prim-vicepreşedinte.
Şi premierul Ungureanu a fost prezentat ca un om independent de partide, însă la data numirii avea deja o trecere scurtă prin PNL. Iniţial a refuzat să se înscrie în PDL, partidul ce a reuşit să-l ţină la Palatul Victoria doar 100 de zile, formând Partidul Forţa Civică. Nereuşind să atragă prea mulţi simpatizanţi, s-a resemnat să-şi bage partidul cu totul în PDL.
Cazanciuc a scăpat
Robert Cazanciuc a reuşit la mustaţă să scape de înregimentarea politică. Rudă prin alianţă cu Victor Ponta, fostul ministru de Justiţie a început ca procuror şi a devenit ulterior secretar general în Ministerul Afacerilor Externe. La Justiţie a fost propus din partea PSD, însă social-democraţii nu prea l-au înghiţit, cerându-i lui Ponta să-l schimbe. Oprea i-a salvat funcţia propunându-i să se înscrie în UNPR, însă demersul nu a fost finalizat. Dintre toţi tehnocraţii, doar Leonard Orban a fost în guverne diferite ca orientare politică, fără să fie nevoit să devină membru de partid, fiind ministru în guvernele Boc şi Ponta.
Magistrați la Guvern
În decembrie 2004, Monica Macovei era singurul indepen-dent în Guvernul Tăriceanu, la portofoliul Justiţiei, după o carieră ca procuror şi avocat. Înlocuită în 2007, şi-a păstrat statutul de independent până în 2009 când a intrat în PDL, ea datorându-i acestui partid două mandate de europarlamentar, în pofida conflictelor periodice pe care le-a avut cu unii lideri importanţi.
După ce a obţinut al doilea mandat, a părăsit PDL pentru a-şi face propriul partid, M10. Judecă-toarea Mona Pivniceru a devenit ministru al Justiţiei într-unul din guvernele Ponta, fiind ulterior propusă de către PNL pentru un mandat de 9 ani ca judecător la Curtea Constituţională.
Paradoxal, în guvernele lui Ponta s-au regăsit cei mai mulţi independeţi: Leonard Orban, Florin Georgescu, Mona Pivniceru, Vasile Cepoi, Lucian Isar, Robert Cazanciuc, Ioana Petrescu, Răzvan Cotovelea, Florin Jianu, Răzvan Nicolescu, Bogdan Stanoevici, Bogdan Aurescu.