USL: Ideea care l-a îngenuncheat pe Băsescu Traian. O nouă întâlnire cu cititorii a lucrării lui Dan Voiculescu

Volumul “Uniunea Social Liberală: Ideea care l-a îngenuncheat pe Băsescu Traian” va avea săptămâna viitoare o nouă întâlnire cu cititorii. Cartea va fi difuzată împreună cu Jurnalul Naţional.
Dan Voiculescu, autorul acestei lucrări numite de academicianul Dinu C. Giurescu “o filă de istorie”, are paternitatea alianţei politice USL care a avut un rol determinant în schimbările politice majore din anul 2012.

În “Cuvântul-înainte” istoricul Dinu C. Giurescu aprecia sintetic:
“Uniunea Social Liberală a avut o scurtă existenţă. În perspectiva celor 24 de ani de la revoluţia din decembrie 1989, USL a constituit, posibil, pe plan politic, cea mai semnificativă realitate. A câştigat încrederea opiniei publice în proporţie de peste 70% pentru a o pierde tot atât de repede. A încălzit, meteoric, cugetul cetăţenilor, pentru a se pierde, apoape fără veste, pentru cei mai mulţi.
Volumul de faţă, datorat profesorului Dan Voiculescu, prezintă un cert interes. Este un document grăitor al istoriei noastre contemporane. Autorul a avut ca idee directoare această Uniune şi a participat cu alţi lideri ai opoziţiei democratice la realizarea ei. Cartea de faţă este o mărturie în direct, despre cum s-a cristalizat treptat ideea Uniunii, cum a devenit ea un concept diriguitor, cum a fost pusă în aplicare, cum a reuşit să însumeze dorinţele şi speranţele unei considerabile majorităţi. Desigur, se vor adăuga şi alte mărturii cu felurite perspective şi informaţii. Volumul de faţă rămâne cel dintâi care analizează în direct ceea ce a fost Uniunea Social Liberală”.

Iată câteva fragmente din lucrare:
“Trebuie înţeleasă cât mai corect atmosfera din acea perioadă. Din 7 decembrie 2009 a început să se resimtă tot mai acut tendinţa unora de a cădea la pace cu învingătorul, fenomen care a declanşat serioase suspiciuni în rândul partidelor de opoziţie. Începeau deja să se vehiculeze ipoteze privind ample conspiraţii şi reaşezări de forţă care acopereau întregul spectru politic. Un scenariu intens dezbătut după uşile închise se referă la posibilitatea ca PNL să ajungă la un nou acord cu PDL-ul pentru a forma o majoritate stabilă…

… Însă nu aveam timp de pierdut. Pentru a opri hemoragia parlamentară era necesar să existe în dezbaterea publică un proiect. Să se propună un sens, să se ofere o speranţă concretă. Aşa că, pe 28 ianuarie 2010, am adresat public o scrisoare deschisă liderilor PSD, PNL şi PC. Titlul scrisorii era “Alianţa Social Liberală. Acum!”, intenţiile mele devenind absolut evident…

… În ciuda declaraţiilor publice mai curând neprietenoase, liberalii şi social-democraţii au început să colaboreze, în special, pe plan parlamentar. În 2010 s-au depus opt moţiuni simple şi de cenzură. Şi dacă, în prima parte a anului, atât PSD, cât şi PNL şi-au încercat norocul cu demersuri separate – eşuate din cauza fragilităţii lor numerice – treptat, ambele formaţiuni au înţeles că doar împreună pot reuşi acţiuni relevante. Exerciţiul colaborării parlamentare a fost deosebit de util pentru că a diluat bariera neîncrederii dintre liderii celor două partide. Întâlnirile au fost mai frecvente, contactele au devenit directe şi neprotocolare. În ciuda distanţei doctrinare şi a rivalităţii politice, se creau cel puţin premisele unei compatibilităţi personale…

… Aşadar, în ciuda mitului strânsei prietenii – util în perioada în care Marea Alianţă se formase şi încerca să convingă că poate deveni o alternativă unitară şi solidă pe termen lung – cred că afinitatea personală a liderilor PSD şi PNL a fost întotdeauna limitată. Asta nu înseamnă că nu au fost şi perioade foarte bune în care necesitatea politică se suprapunea pe o acceptare sau chiar pe o simpatie personală. Dar, cunoscându-i destul de bine pe amândoi, îndrăznesc să susţin că întâlnirea dintre domnii Ponta şi Antonescu nu s-a soldat cu dragoste la prima vedere. Şi nici la următoarele vederi.”