Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Viitorul e incert celor 27 de membri aflați la bord care abia se înțeleg între ei, ba în engleză, ba în franceză, ba în dialecte nordice, ba prin semne și grimase. Căpitanul aruncă comenzi în germană, încăpățânat să nu-și asculte echipajul și dând semne că nu înțelege nici cu ce furtună dă să se confrunte, nici încotro trebuie să țină cârma. Iar Busola nu mai ajută deloc. Pentru că Busola „indică direcția greșită”.
Lansată în ianuarie, „Busola competitivității” este o strategie a Comisiei Europene menită să stimuleze competitivitatea economică a UE și să reducă decalajele față de alte economii majore, precum SUA și China. „Busola” vine în completarea Raportului Draghi de răspuns la cererile industriașilor europeni, care avertizau încă de acum un an că economia europeană va fi sufocată deopotrivă de hiperbicrocrația UE și de lipsa competitivității în fața economiilor SUA și Chinei.
Documentul ne spune că, pentru a renaște și a scăpa din menghina SUA-CHINA, economia europeană trebuie să se concentreze pe trei „piloni principali”: inovare, decarbonizare, securitate, având ca scop final „transformarea UE într-un lider global în inovare, sustenabilitate și competitivitate economică”.
Dar mulți cred că la Bruxelles guvernează inadecvarea la contextul geopolitic și economic actual și de aceea „Busola” nu face decât să zăpăcească și mai mult „corăbierii”. Marcin Korolec - fost ministru al mediului din Polonia - semnează un articol cu titlul edificator, a cărui traducere mi-a inspirat comentariul de față: „Busola europeană a competitivității indică în direcția greșită”. Autorul argumentează că „Busola pentru Competitivitate reafirmă crearea unui Fond European pentru Competitivitate, însă sub următorul buget al UE. Acest lucru demonstrează o «neînțelegere profundă» a provocărilor cu care se confruntă blocul comunitar. Noul buget al UE nu va fi lansat până la începutul anului 2028, ceea ce amână reformele deja întârziate cu încă trei ani. Până atunci, ar putea fi prea târziu pentru a consolida competitivitatea europeană la nivelul necesar pentru a recupera decalajul față de SUA și China, în special în industria auto”, subliniază Korolec.
UE este un puzzle complex, alcătuit din 27 de state membre, fiecare cu propriile sale nevoi economice, sociale și politice. Cred că „Busola Competitivității” se dovedește a fi mai mult un ideal ambițios decât o soluție aplicabilă universal. Deși aspiră să întărească competitivitatea economică a blocului, inițiativa suferă de o inadecvare cronică, atât față de diversitatea internă a UE, cât și față de „uraganul” politic și economic global, stârnit de noua abordare a administrației Trump și de recrudescența partidelor extremiste (multe anti-europene) din statele membre.
În primul rând, disparitățile economice dintre statele membre subminează eficiența „Busolei”. Țări precum Germania și Franța, cu economii solide și infrastructuri avansate, au toate șansele să valorifice această inițiativă. Dar pentru țări din Europa Centrală și de Est, cum ar fi România sau Bulgaria, această tranziție impusă către o economie verde și „inovatoare” este mai degrabă o povară decât o oportunitate. Lipsa infrastructurii, dependența ridicată de industrii tradiționale și limitările financiare fac ca multe dintre obiectivele „Busolei” să fie nerealiste și inadecvate pentru economiile mai puțin dezvoltate.
În al doilea rând, contextul global actual cere o flexibilitate sporită, iar „Busola Competitivității” nu pare să țină pasul cu viteza transformărilor radicale care se întâmplă de jur-împrejurul Uniunii. SUA își consolidează influența economică prin programe masive de subvenții și prin noi politici tarifare, aruncând în aer tratatele comerciale istorice. Iar China domină lanțurile globale de aprovizionare. UE pare să adopte o strategie riguroasă, dar neadaptată prezentului. Companiile europene, supuse unor reglementări stricte privind emisiile de carbon și în fața prețurilor ridicate ale energiei, riscă să devină tot mai puțin competitive pe scena globală, în ciuda avertismentelor transmise încă din martie 2024 prin Declarația de la Anvers.
Citește pe Antena3.ro
Mai mult, lipsa unui mecanism clar de personalizare a măsurilor pentru fiecare stat membru amplifică frustrările. Statele cu economii emergente și cu o dependență ridicată de combustibilii fosili sunt lăsate să se lupte cu aceleași reguli precum cele aplicabile marilor economii dezvoltate. Acest lucru subminează unitatea europeană și accentuează clivajele economice interne.
Korolec sublinia chiar că „Noua politică industrială a UE ar trebui să vizeze nu doar protejarea bazei sale de producție, ci și modelul său social, care se bazează pe o clasă de mijloc largă. Busola pentru Competitivitate ridică întrebarea dacă lăsarea sprijinului european în mâinile statelor membre individuale va garanta coeziunea blocului comunitar. Există numeroase exemple recente care sugerează că răspunsul este nu”.
Nu în ultimul rând, „Busola Competitivității” nu reușește să ofere soluții pentru una dintre cele mai mari provocări globale actuale: volatilitatea geopolitică. Într-un peisaj internațional tot mai fracturat, UE plutește într-un ocean tulbure, iar dependențele ei strategice sunt acum tot atâtea puncte vulnerabile. Fără o abordare coerentă pentru consolidarea resurselor proprii și reducerea dependențelor externe, „Busola” nu arată deloc ieșirea din furtună și riscă să rămână mai mult un exercițiu teoretic al unei „căpitănii” împovărate de birocrație excesivă, decât o strategie practică.
În plină furtună economică și politică la nivel global, pe drumul spre competitivitate multe state membre riscă să fie lăsate - din nou - în urmă. Când busola nu mai arată Nordul, corabia rămâne captivă furiei oceanului.
