Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În România reală, cu 85% din suprafață în mediul rural și medici pe cale de dispariție, românii au foarte puține șanse de vindecare, dacă se îmbolnăvesc. Nimeni nu se întreabă cum ajunge un om sărman, dintr-un sat fără drumuri asfaltate, la 80-100 de kilometri distanță de casă, pentru a fi consultat la spitalul județean. Nici cum parcurge iar și iar aceeași distanță de câte ori este trimis la plimbare de medici sau de diverși funcționari.
Un pensionar care a muncit peste 40 de ani și este asigurat e obligat să facă zeci de drumuri, între spital și Casa de Asigurări de Sănătate, să accepte umilințele la care este supus de secretare, de medici, de asistente, pentru că nu are posibilitatea unei simple programări la o intervenție chirurgicală ce ar trebui să fie decontată de stat. Povestea lui moș Costache, dintr-un sat situat la circa 80 de kilometri distanță față de orașul reședință de județ, Botoșani, este mai mult decât relevantă pentru modul în care funcționează sistemul medical, dar și pentru a ne ridica întrebări. Una dintre ele este de ce plătim asigurări de sănătate, într-un astfel de sistem? „L-am văzut pe marginea drumului și l-am luat în mașină, din Românești. Mergea la Botoșani, unde s-a întâlnit cu un nepot care încerca să-l ajute să-și rezolve problema la Casa de Asigurări. L-am urcat pe brațe și l-am coborât pe brațe din mașină. Cel mai greu ajunge la satrada principală, pentru că drumul până acolo nu este asfaltat. Bătrânul are coxartroză, gonartroză, Parkinson și Alzeheimer. L-au purtat degeaba pe drumuri în ziua aceea, pentru că era Sfântul Gheorghe și angajații Casei de Asigurări nu aveau chef de muncă”, spune Natalia, o vecină a bătrânului.
Probleme neacoperite de asigurare
Povestea medicală care îl poartă pe drumuri pe moș Costache este o ruptură de ligament adăugată la coxartroză. Bătrânul spune că medicul care l-a consultat, la Spitalul Județean Botoșani i-a prescris injecții de 3.600 de lei, dar nu le poate cumpăra. Are pensie de 1.100 de lei, după 41 de ani de muncă în construcții, inclusiv în Irak și alte țări din Orientul Mijlociu, înainte de 1990. Un medic german de la o clinică româno-germană din Constanța a spus că trebuie operat mai întâi, dar intervenția chirurgicală costă cam de șase ori pensia lui, iar astfel a fost trimis să se înscrie în audiență la directorul Casei de Asigurări de Sănătate, singurul care ar putea să-i aprobe decontarea. Nimeni nu știe dacă bătrânul a-nțeles corect, pentru că absolut nimic din sistemul nostru medical nu verifică aceste lucruri. Directoarea casei de Asigurări de Sănătate Botoșani spune că este foarte posibil chiar să nu aibă nevoie de adeverința pentru o intervenție chirurgicală, fiind asigurat. Pentru această adeverință, însă, bătrânul a făcut deja două drumuri și mai urmează să facă cel puțin unul. “Comunicarea e defectuoasă la nivelul furnizorzului de servicii medicale. Sunt convinsă că nimeni nu vrea să-și bată joc, dar există o defazare. Unii pacienți vin la mine să ia adeverință de la Casa de Asigurări de Sănătate, dar, discutând cu ei, îmi dau seama că erau trimiși de fapt la angajator să ia adeverință pentru concediu medical. Așa cum îl fac eu pe om să înțeleagă, ar trebui să poată și furnizorul de servicii medicale”, a explicat, pentru Jurnalul, președintele Casei de sigurări de Sănătate Botoșani, ditrector general Carmen Nicolau.
Între drumuri, radiografiile expiră
Drumurile bătrânului au început anul trecut, numai că infirmitatea nu l-a mai lăsat să iasă din casă peste iarnă. Ajuns în primăvară, se vede nevoit să facă din nou unele analize și radiografii, deci să ia totul de la-nceput. “Nepotul lui a sunat un medic. I s-a spus că bătrânul trebuie mai întâi să ajungă în fața unei comisii, dar să vină cu dosarul complet, pentru că are o radiografie din luna octombrie, pe care nu o vor lua în considerare. Trebuie să facă alta, nouă. Apoi mai fac ei o comisie, să vadă dacă se justifică o asemenea operație și abia atunci se va da o decizie în legătură cu posibilitatea decontării. Au sunat din nou la Casa de Asigurări, ca să întrebe dacă se decontează radiografia și să se programeze în audiență la director, numai că secretara era foarte supărată, pentru că au îndrăznit să sune în zi de sărbătoare. Le-a spus să se prezinte în altă zi, cu tot dosarul, și atunci se va vedea dacă se justifică audiența la directorul Casei”, mai povestește Natalia. Astfel, bătrânul nu va mai face încă un singur drum, la Casa de Asigurări, pentru audiență, ci încă cel puțin cinci: unul la spital, să se programeze pentru radiografie, altul tot la spital, pentru radiografia cea nouă, altul la comisia de evaluare, altul pentru a primi rezultatele de la comisie, încă unul cu dosarul complet, la Casa de Asigurări și abia apoi va decide cineva dacă poate să vină în altă zi în audiență la domnul director, dacă este cazul să i se deconteze operația, din contribuțiile pe care le-a plătit în cei 41 de ani de muncă.
„La Constanța trebuie să ajung. Acolo este un medic foarte bun care poate să mă opereze, dar trebuie să accepte Casa de Asigurări”
Bătrânul umilit de autorități
În România lui 2018, singurul mijloc de transport din zonele izolate este “ia-mă nene”, acolo unde nici măcar firmele de transport nu vor să participe la licitații, pentru că nu-și pot acoperi cheltuielile.
Românul simplu nu poate fi informat corect, nu se poate apăra în fața celor care-l umilesc, iar dacă nu înțelege ce i se spune și ajunge să facă zeci de drumuri degeaba, evident că este doar vina lui, pentru că n-a înțeles.
