Consolidarea şi reabilitarea mănăstirii Golia

Ctitorie a domnitorului Vasile Lupu de la mijlocul secolului al XVII-lea. Străjuit de şapte dealuri, Iaşiul a fost şi este un oraş-grădină. Forfota de sub teii înfloriţi are un farmec deosebit, poate datorită ieşenilor cu duh sau a ospitalităţii moldoveneşti respectată cu sfinţenie.

Mândri de vechimea oraşului, ieşenii evocă cu plăcere frumuseţile sale, faimoşii săi locuitori şi mai ales universitatea sa, cea mai veche din ţară. Nedreptăţit în favoarea Bucureştiului, Iaşiul are monumente impresionante, fiind cunoscut potenţialul turistic în nordul Moldovei. Autorităţile locale încearcă să transforme turismul într-un motor pentru dezvoltarea economică a zonei, considerată defavorizată. Fonduri sunt pentru dezvoltarea infrastructurii, nu şi pentru patrimoniul arhitectural. Şi totuşi există câteva cazuri în care s-au obţinut bani, deşi maniera a fost mai puţin "ortodoxă".

Unul dintre simbolurile Iaşilor este Mănăstirea Goliei, dar ieşenii şi-au pierdut de mult speranţa de a vedea acest monument restaurat. Ajunsă în ruină după secularizare în 1863, aceasta a fost închisă între 1900-1947, devenind apoi biserică parohială până în 1992, când a fost redeschisă ca mănăstire. Astăzi adăposteşte tipografia şi radio Trinitas.

Pentru a putea primi fonduri pentru consolidare s-a recurs la un artificiu. S-a făcut un proiect care a inclus reabilitarea întregii zone. Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a fost de acord să doneze Consiliului Judeţean Iaşi Mănăstirea Golia. Donaţia reversibilă a fost necesară, întrucât fondurile europene nu se acordă pentru reabilitarea patrimoniului de cult, ci strict pentru dezvoltarea infrastructurii urbane şi rurale.

Incinta mănăstirii are o formă patrulateră neregulată. Înălţimea zidurilor este de 5 m, grosimea lor variind între 1,20 şi 1,50 m. Cele patru turnuri de colţ au fost ridicate în vremea lui Gheorghe Duca, între 1667/1668 (7176). Turnurile cu parter şi două niveluri sunt rotunde. Planşeele sunt din bârne de stejar, iar scările înguste sunt din piatră realizate în grosimea zidurilor. La ultimul nivel au boltă din cărămidă, din care se ieşea pe drumul de strajă. În turnul din nord-vest, ultimul nivel este paraclis. Din păcate, drumul de strajă nu va fi refăcut, iar banii nu sunt de ajuns.

Paul de Alep nota în 1653 că incinta "are două porţi, una la miazăzi şi alta la miazănoapte". Accesul actual se face pe latura de sud, la vest este o mică poartă cu un ancadrament grosier, zidită acum. În partea stângă a turnului intrării se află prima casă de apă din Iaşi, cu o fântână în stil baroc în exterior. Stareţia se află în partea de vest, aceasta este o construcţie în stil moldovenesc, care a adăpostit o perioadă Arhivele Statului. Între anii 1977 şi 1983 a fost renovată, conferindu-i-se aspectul actual. În partea de est a incintei este o construcţie cu arcade din secolul al XVIII-lea, scăpată de la incendiul din 1822. Aici a locuit Ion Creangă, pe-atunci diaconul mănăstirii.

ÎNCEPUTURILE
Ascunsă de ziduri groase şi înalte, după "uşi ferecate" ca o cetate medievală, biserica "bogat înzestrată" îmbină "trei feluri de meşteşuguri: leşesc, grecesc şi moschicesc", cum o descria în 1711 Petru cel Mare al Rusiei. Biserica actuală fiind precedată de una din lemn, apoi de o alta din piatră. Dintr-o inscripţie din 1564 se ştiu doar ctitorii celei din piatră. Edificiul de cult poartă numele lui Ioan Golăe, mare logofăt în timpul lui Ioan vodă, şi al lui Petru Şchiopul, ctitor împreună cu Ana, soţia sa. Ioan Golăe a murit decapitat de Iancu Sasu Vodă (1579-1586), fiul lui Petru Rareş. Golia a fost biserică de mir, fiind închinată la 30 martie 1606 de Ana, văduva logofătului Mănăstirii Vatoped de la Muntele Athos. Dar în 1615 era deja mănăstire. A fost refăcută între anii 1650-1653 de Vasile Lupu şi de fiul său, Ştefăniţă.

TURNUL GOLIEI
În 1653, sirianul Paul de Alep scria "ne-am urcat în clopotniţa măreaţă şi veche, cum nu se mai află alta nici în Moldova, nici aiurea, mai înaltă, mai largă şi mai este foarte înaltă şi trainică". Turnul Goliei are o înălţime de 30 de metri. Cu baza pătrată de 5 metri, are parter, două etaje boltite, o încăpere a clopotelor, o galerie superioară şi terasă, este unul dintre simbolurile Iaşilor. Până în anul 1910 era mai înalt decât astăzi, având la partea superioară un balconaş.

BISERICA
Golia iese din tiparul construcţiilor acelor vremuri. Interiorul tradiţional contrastează cu faţadele clasice, cu absidele laterale "înecate în zid, cu cafas în tindă şi cu bogate chenare în jurul uşilor bisericii". Faţadele din piatră albă sunt ritmate de pilaştri ce au capiteturi corintice, cu un "plăcut efect de frunzăriş marmorean". Antablamentul este compus din arhitravă simplă, friză şi cornişă cu mutuli şi console.

Refăcut în secolul al XVII-lea, acoperişul are nu mai puţin de şapte turle diferite. La început erau trei, ulterior s-au adăugat încă patru, influenţă a bisericilor moscovite. Cu baza octogonală, turlele prezintă inovaţii ornamentale, cu decoraţie munteană şi motive orientale. Înălţimea totală a bisericii este de 30 de metri, lungimea de 30 de metri şi lăţimea de 13 metri. Ferestrele sunt încadrate de două rânduri de pilaştri angajaţi, simpli şi sculptaţi cu elemente vegetale.

Biserica "Doamnei", cum mai este cunoscută, păstrează din mobilierul original tronurile domneşti, un policandru şi patru sfeşnice cu însemnele lui Vasile Lupu şi catapeteasma din 1838. Pictura a fost refăcută, astăzi păstrându-se puţine fresce originale în absidele laterale şi în pridvor. În 1943 s-a descoperit că fresca veche realizată de Matei al lui Ioan, se continua sub arcul bolţii, astfel până la înălţimea ferestrelor se păstrase biserica logofătului Golăe.

Dintre numeroasele reparaţii ale mănăstirii, unele au vizat doar biserica: cea din 1660, din timpul lui Ştefăniţă Lupu, cea de după cutremurul din 1738, apoi din 1766, când Grigore Al. Ghica a construit rezervorul de apă şi fântână publică; în 1838, când s-au făcut reparaţii şi s-a repictat biserica. Lucrările din 1855 şi 1910 au inclus şi incinta cu turnurile sale.

LUCRĂRI COMPLEXE
Componenta de consolidare a bisericii urmăreşte consolidarea fundaţiei în vederea rigidizării, diminuării şi egalizării presiunilor pe teren şi preluării tasărilor inegale ale terenului de fundare, consolidarea suprastructurii bisericii pe direcţia transversală, neasigurată din punct de vedere seismic, consolidarea navei la nivelul acoperişului, consolidarea turlelor, elementele cele mai solicitate, neasigurate la seism şi, în consecinţă, cele mai afectate în prezent. Toate aceste lucrări vor fi însoţite de cele de conservare, dar nu de restaurare. Se vor urmări conservarea paramentului, a decoraţiei din piatră şi a tencuielilor la turlele bisericii şi conservarea picturii murale pe zonele de intervenţie structurală.

Prin proiect, se urmăreşte nu doar reabilitarea construcţiei, ci şi a arhitecturii cultural-istorice, motiv pentru care intervenţiile la Turnul Golia, de exemplu, se vor constitui în reparaţii, dar şi punerea în valoare a eventualelor tencuieli mai vechi, ale gangului de intrare, refacerea tencuielilor bolţilor după lucrările de reabilitare structurală. Acestora li se adaugă lucrările de consolidare a pereţilor prin centuri de beton armat dispuse la exterior, consolidarea bolţilor care alcătuiesc planşeele prin centuri din beton armat care să preia împingerile, preluate în prezent de pereţi, refacerea continuităţii zidurilor prin injectare în masa lor cu mortar de ciment şi consolidarea cheilor la arcele ferestrelor prin injectarea unui mortar de ciment între blocurile dislocate.

Lucrările de reabilitare la turnurile de colţ cuprind: rezolvarea degradării zidăriilor, consolidarea  fisurilor şi crăpăturilor, realizarea la parter de pardoseli noi, din piatră, refacerea planşeelor acolo unde ele nu mai există, revizuirea grinzilor planşeelor existente, din lemn de stejar, refacerea integrală a învelitorilor din olane ale turnurilor de SE şi SV, iar a celorlalte, parţial, în proporţie de 50%, confecţionarea uşilor de la partere ale turnurilor, din lemn de stejar cu feronerii specifice şi confecţionarea din profile metalice a ferestrelor turnurilor.

PROIECT PHARE
Administraţia judeţeană Iaşi şi Primăria au depus la MIE proiectul "Reabilitare şi dezvoltare turistică a ansamblului monument istoric Mănăstirea Golia", în vederea obţinerii finanţării necesare, prin intermediul Programului PHARE  2004 - Coeziune Economică şi Socială, Componenta de Dezvoltare a Infrastructurii Regionale. Proiectul de reabilitare presupune realizarea unor lucrări de refacere a Bisericii Golia şi a clădirilor anexe, precum şi reabilitarea căii de rulare a tramvaielor din zona Târgu Cucu, astfel încât să fie eliminate efectele produse de trecerea prin vecinătatea monumentului a mijloacelor de transport în comun, costurile acestor operaţiuni fiind calculate iniţial la valoarea de 3.960.496 de euro.

Mulţumim doamnei consilier Georgiana Pia Niculescu pentru amabilitate şi informaţiile puse la dispoziţie