x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Dulce-amar ca... "amigdalota"

Dulce-amar ca... "amigdalota"

de Simona Lazar    |    14 Sep 2012   •   21:00
Dulce-amar ca... "amigdalota"

Astepam intoarcerea barbatilor nostri de pe Munte. De pe Muntele Sfant. In hotelul cochet de la Soare Rasare (Sun Rise), pe insula Agmmouliani, eram, cred, cateva zeci de femei singure, unele avand si copii, care impartaseam aceasta asteptare. Seara, in gradina, rusoaicele, cele cu parul cununa-de-spice, cantau cu alean. Dar intr-o seri, o vreme, nu le-am mai auzit cantecul. Se adunasera toate roata imprejurul unei batrane grecoaice, tanti Maria, cea priceputa la gatit prajituri traditionale si… aveam sa aflu, mai tarziu, si la alte bucate de-ale locului. In seara aceea pregatea… "amigdalota", dulcele nuntilor si-al sarbatorilor in familiile celor de pe insula din Golful Athosului. In seara aceea am stat deoparte, dar in cea care a urmat, le-am rugat pe Heleni si pe Panagyotta, gazdele mele, sa ma ajute sa aflu taine amigdalotei de la tanti Maria. Si iata ce povesti am strans...

"Aceste retete le-au adus bunicii nostri, din Turcia, cand au venit aici, in 1922. Oamenii s-au refugiat de acolo si-au luat cu ei cheile caselor in care nu se vor mai intoarce niciodata si... retetele bucatelor. Aceste dulciuri se mananca la nunta si la sarbatorile crestine, in tot timpul anului. Nu exista logodna fara amigdalota." Imi spune ca mama ei a avut trei copii si pe toti i-a invatat retetele "de-acasa', din tinutul Marii Marmara. "A fost o vreme cand ea gatea amigdalota pentru nunti, apoi am inceput sa pregatesc eu si-am invatat-o si pe fiica mea."

Alte retete ce se pregatesc in gospodariile de pe insula Ammouliani (fost candva metoh al manastirii Vatopedi, dar cedat statului, atunci cand grupuri masive de greci s-au refugiat din Turcia lui Ataturk)? Salburekia se pregateste pentru Craciun, din albusuri, faina de porumb, zahar, nuci, scortisoara. "E foarte frumoasa, de parca ar fi zapada...!" Se mai gatesc psarokeftedes – adica chiftele de peste. "Fierbem pestele, il curatam de oase, punem paine alba, usturoi uscat si proaspat, piper, oregano, sare, ou si le prajim. Este o mancare care se potriveste foarte bine cu ouzo", imi spune, imbiindu-ma sa gust. Sunt multe retete despre care imi vorbeste si a caror reteta mi-o doresc, insa acum trebuie sa ma opresc din pus intrebari, tanti Maria ma invata sa fac amigdalota. "Se ia un kilogram de migdale albe, crude, se pun in apa sa se umfle coaja, apoi se scot si se curata de pielite, se lasa la zvantat, dupa care se pun in mixer. La doua cescute de migdale se adauga o cescuta de zahar. Se macina impreuna. Daca vrem, adaugam si vanilie. Se framanta de se fac asa, ca un aluat, dupa care se modeleaza din el flori, dupa inspiratie"... cum ai modela din plastilina, adaug eu, in vreme ce ma straduiesc sa inchipuies si eu o floare. "Dupa asta se dau la cuptor, la 160 grade, pana se auresc un pic. Nu trebuie sa se innegreasca." Tanti Maria imi spune ca mai demult, florile de amigdalota se asezau in tava, care se punea pe acoperis, de se coceau... la soare. "Acum viata e mult mai usoara... dar la fel de gustoasa!"

×