Pauză de cafea

De mai suntem sau nu romantici, luna ianuarie ne aminteşte in fiecare an de Eminescu. N-am să ţin acum prelegeri despre genialitatea lui, despre ideile poetice care au marcat intru totul poe­zia noastră.

De mai suntem sau nu romantici, luna ianuarie ne aminteşte in fiecare an de Eminescu. N-am să ţin acum prelegeri despre genialitatea lui, despre ideile poetice care au marcat intru totul poe­zia noastră. Am să vorbesc puţin despre poftele poetului, aşa cum transpar din poezia „Călin Nebunul": „… se cocea o mare turtă/ {i-n cazan notănd in zamă clocoteau vreo două vaci/ Hei, ii zise năzdrăvanul, dete badea de colaci". Pe cănd era la „Juni­mea", prietenia dintre el şi Ion Creangă era un mister pentru toată lumea, pentru că erau nedespărţiţi. După deliciile lite­rare, cei doi mer­geau intr-o crăşmă din cartierul Tă­tă­raşi, din Iaşi. Era o plăcere pentru ei să se aşeze pe lăvi­ţele de lemn şi drept ma­să cereau să li se frigă o bucată de pastramă. Mai măn­cau cărnaţi cu us­turoi. Cereau apoi să li se aducă o ca­nă de vin şi, după ce măncau pastrama, stăteau toată ­noap­tea de vorbă. Cănd localul se inchidea, plecau in altă parte a oraşului unde ştiau că e des­chis toată noaptea şi ­continuau să vorbească pănă la ziuă. Creangă istorisea po­veşti din bătrăni, iar Eminescu ii ţi­nea teorii metafizice şi croia visuri cum ar trebui să fie poporul romăn. Astfel erau cei mai fericiţi oameni de pe pămănt!