Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“Hai la leuştean, hai la ştevie, ştevie să-ţi dau, domniţă! Ştevie bună şi proaspătă!”, strigă vânzătorii ambulanţi, aşezaţi strategic lângă pieţe. Iar dacă vreo doamnă face greşeala să întrebe ceva de preţ… este imediat asaltată de negustori...
“Hai la leuştean, hai la ştevie, ştevie să-ţi dau, domniţă! Ştevie bună şi proaspătă!”, strigă vânzătorii ambulanţi, aşezaţi strategic lângă pieţe. Iar dacă vreo doamnă face greşeala să întrebe ceva de preţ… este imediat asaltată de negustori. “Doar zece mii, domniţă!”
Şi femeia dă să plece. “Uite, domniţă, uite ce frumoase-s.” Şi, imediat, comerciantul scoate, de după taraba improvizată, câteva legături, care mai de care mai frumoase. “Da’ pentru mata, le las la şapte mii”, spune el. După încă o rundă de negocieri, preţul scade la cinci mii de lei vechi, “că are şi omu‘ copii de crescut şi şi-a rupt mâinile adunând la ştevie…” Vi se pare cunoscut? Spectacolul este pus în scenă în fiecare zi, prin pieţele de la oraş. “Grotesc peisaj”, ar spune un burghez rătăcit în mahala. “Fascinant”, ar spune-un filosof. Mie mi se pare… balcanic. Oricum, nu pot să nu apreciez interesul orăşenilor pentru leuştean, ştevie, urzici, adică pentru “buruienile” astea care apar primăvara, doar ca să ne dăruiască, nouă, orăşenilor împănaţi cu E-uri, un dram de viaţă. Un dram de sănătate…
