Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Aprecierea pacienţilor nu are egal..."
"Faptul că am fost promovat de curînd conferenţiar universitar mă face
să mă remotivez pentru a construi mai departe. Pentru că este mult de
construit. Doresc ca prin activitatea mea să contribui la realizarea
mult doritului standard european al instituţiei şi specialităţii mele".
Directorul medical al Institutului de Endocrinologie Parhon, conf univ.
dr Daniel Grigorie, a împlinit 50 de ani.
"Aprecierea pacienţilor nu are egal..."
"Faptul că am fost promovat de curînd conferenţiar universitar mă face să mă remotivez pentru a construi mai departe. Pentru că este mult de construit. Doresc ca prin activitatea mea să contribui la realizarea mult doritului standard european al instituţiei şi specialităţii mele". Directorul medical al Institutului de Endocrinologie Parhon, conf univ. dr Daniel Grigorie, a împlinit 50 de ani.
"Dezvoltarea domeniului osteoporozei şi a biologiei calciului şi osului în spitalul nostru şi în ţara noastră este lucrul de care sînt cel mai mult legat şi de care mă simt cel mai mîndru. Este un lucru pe care l-am realizat înainte să devin director medical al Institutului de Endocrinologie Parhon, acum 15-20 de ani, cînd la noi în ţară aceste specialităţi nu erau atît de cunoscute şi dezvoltate. Am reuşit să dezvoltăm primul Centru Naţional de Osteoporoză atît ca bază de cercetare a Universităţii Carol Davila, cît şi ca bază a învăţămîntului şi practicii osteoporozei în România. De asemenea, învăţămîntul de osteoporoză tot instituţia noastră l-a introdus în programa studenţilor şi a rezidenţilor, lucru de care sîntem mîndri. Am avut o contribuţie importantă şi aici. Acestea sînt cele mai importante realizări din cariera mea profesională.
Aprecierea pacienţilor nu are egal. Dacă ar fi să valorizăm, ceea ce nu se face, ce este mai important sau mai preţios pentru un om, cred că medicii sînt într-o situaţie favorizată, pentru că vorbele pacienţilor sînt ceva inegalabil. «Să fiţi sănătos, să ne trataţi şi pe noi» sînt lucruri care spuse par banale, dar cînd vin din gura unui om, mai ales vîrstnic, înseamnă extraordinar de mult. Cred că nu aş putea compara cu altceva această împlinire. Nu ştiu exact cui trebuie să mulţumesc, dar iată că, la această vîrstă, am ajuns să fiu satisfăcut de ce-am reuşit în viaţă ca medic. Pentru că eu sînt dedicat profesiei mele. Familia este cea care m-a susţinut în drumul acesta greu. Am stat prea puţin cu băiatul meu, pentru că a trebuit să sacrific mult timp pentru meserie. Acesta este principalul reproş pe care mi-l fac. Nu am avut suficient timp, dar acum poate voi avea răgaz mai mult pentru băiatul meu. Ca membru al tinerei generaţiei din România, vreau ca el să ducă mai departe ceea ce noi ne chinuim să construim pentru ei.
50 de ani... mi se pare o vîrstă pe care încă nu o simt, nu o realizez. Visele mele iniţiale sînt şi visele mele de acum. Am visat întotdeauna să fiu un bun medic, să fiu profesor, să-i învăţ pe ceilalţi atît cît ştiu, atît cît pot şi să contribui în felul ăsta la dezvoltarea specialităţii şi profesiei mele. Vreau ca instituţia a cărei director medical sînt să devină cît mai repede o siglă importantă în endocrinologia europeană."
