Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“Agentul VIP”, Cristian Brancu, împlineşte mâine 35 de ani. “Confesiunile” sale...
“Agentul VIP”, Cristian Brancu, împlineşte mâine 35 de ani. “Confesiunile” sale...
“Celebritatea. E destinul meu. Visam să scriu despre ea din 1990, pentru ca doi ani mai târziu să ajung la prima revistă care s-a ocupat cu adevărat de personalităţi, VIP. Am contribuit la naşterea ei, alături de creatorul de gazete Radu G. Ţeposu. Aşadar, de aproape 16 ani, zi de zi descos vedete. Şi ador să aflu adevărul, să descopăr «textura» personalităţii, pentru ca oamenii să ştie ce e rău şi ce e bine despre modelele publice. De aceea nu m-am plictisit niciodată de această meserie, ci am căutat noi şi noi provocări: am predat presa de profil la o facultate de jurnalistică, am scris patru cărţi despre personaje de manual, vorbesc şase zile din şapte la Europa FM (din 2001) şi cinci din şapte la cel mai tânăr «copil» profesional, «Agentul VIP», la Antena 2. Desigur, meseria asta presupune riscuri. Oamenii nu agreează invadarea spaţiului intim. Dar în 16 ani am văzut mentalităţi în schimbare. Aşa că am ajuns să mă împac cu oameni cu care mă credeam certat pe vecie sau să ajung să nu mai vorbesc deloc cu cei pe care îi vedeam ca fraţi. Aşa e viaţa în tranşeele jurnalisticii.
Însă nu văd de ce ar trebui să mă plâng. Viaţa mi-a dat foarte multe, nu pot decât să fiu fericit. Am avut noroc de prieteni, de oameni buni în jurul meu, de conjuncturi. De multă dragoste, cu care mă hrănesc. Cred că în toate se potriveşte motoul pe care l-am luat nu de la un clasic al literaturii, ci de la un ilustru sportiv, Mircea Lucescu. «Eşti tot atât de bun cât propriul tău rezultat.» Eşecurile şi victoriile mi le asum. Am greşit, am avut dreptate, am iubit, am urât. Trăiesc.
Am făcut meseria asta cu drag. Am intervievat o sumedenie de oameni. De la primul meu interviu, luat în aprilie ’92, pe vremea când eram jurnalist sportiv, unui gigant al fotbalului, antrenorul şi jucătorul Gheorghe Constantin, şi până la ultimul interviu pe care l-am luat azi...
Asta nu e meserie în care te «domneşti» şi stai la birou, departe de oameni, dând din deget. Trebuie să fii ACOLO. Sigur, o dată cu creşterea importanţei în piaţă – adică influenţă, faimă, tot –, lucrurile evoluează. Personalităţile ţi se confesează altfel. Unii vor să-şi «cumpere» pacea. Dar nu mă vând. Tac doar atunci când ştiu că o dezvăluire ar provoca durere, boală, suferinţă.
Pentru acest 9 martie al vârstei de 35 de ani am renunţat la ideea de petrecere. Nu simt nevoia. Sunt foarte fericit că părinţii mei sunt sănătoşi şi bucuroşi. Sunt totalmente fericit că am găsit femeia cu care simt că voi face toţi paşii frumoşi ai vieţii: Oana, jumătatea mea perfectă. Ea este cadoul pe care soarta mi l-a dat pentru acest 9 martie. Prietenii, puţini şi buni, îşi vor aduce aminte de mine. Cadoul pe care mi-l doream l-am primit. Ea.”
