Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Fotbalul, după familie, este cel mai frumos şi cel mai important lucru care mi se putea intămpla", ne-a mărturisit directorul Comisiei de Relaţii Internaţionale din cadrul FRF. Florin Prunea implineşte astăzi 39 de ani.
"Fotbalul, după familie, este cel mai frumos şi cel mai important lucru care mi se putea intămpla", ne-a mărturisit directorul Comisiei de Relaţii Internaţionale din cadrul FRF. Florin Prunea implineşte astăzi 39 de ani.
"Pănă acum eram obişnuit să fiu plecat de acasă de ziua mea. De data asta, prima dată după foarte mulţi ani, voi fi acasă. Anii au trecut foarte repede pentru mine. Mi-e greu să spun care este cea mai frumoasă amintire pe care o păstrez ca portar al echipei naţionale şi al echipei Dinamo, pentru că au fost foarte multe. Pot spune insă că cea mai tristă amintire pe care nu o s-o uit niciodată este meciul cu Suedia din â94. Dacă aş putea da timpul inapoi şi aş avea şansa să rejoc un meci acela ar fi cu siguranţă meciul cu Suedia. Pentru ceea ce mi-a oferit fotbalul nu pot spune că am făcut sacrificii. Din punctul meu de vedere am făcut prea puţin. Bucuriile pe care le-am trăit nu se pot contabiliza. Au meritat tot efortul. Privind in urmă, mă felicit in primul rănd pentru că am o familie, soţia şi fetiţa mea de zece ani, care reprezintă cea mai mare realizare a mea, apoi am o carieră frumoasă. Sigur că am făcut şi greşeli, dar mi-e greu să mă găndesc la ele acum. Am inceput fotbalul de mic şi asta am invăţat să fac. Aşa că, dacă aş avea posibilitatea să o iau de la capăt, tot asta aş face. Modelul meu in viaţa profesională a fost Moraru, fostul portar de la Dinamo. Nu m-a orientat nimeni către această meserie. Singur, la 9 ani, m-am dus prima dată la Steaua. Am fost refuzat pentru că eram prea slab. Am plecat de acolo plăngănd. M-am dus la Dinamo şi acolo am fost primit. Profesional, cele peste 50 de jocuri la echipa naţională şi cele peste 400 de jocuri in Liga I reprezintă realizările care mi-au adus cele mai mari satisfacţii. La Federaţie aşteptăm cu toţii o calificare din partea echipei naţionale, ceea ce ar incununa primul an şi jumătate de muncă in cadrul administraţiei. Cel mai mare regret profesional este că nu am jucat o semifinală de Campionat Mondial, deşi am fost atăt de aproape. De foarte multe ori am fost tentat să renunţ la cariera mea, dar familia şi felul meu de a fi m-au făcut să mă răzgăndesc.
Am o cu totul altă poziţie acum, la Federaţie. Atunci cănd trebuie să iau măsuri nu sunt cel care se fereşte. Deci, curajul pe care il aveam in teren nu imi lipseşte nici aici... In adolescenţă, visam să ajung un mare jucător, vis care mi s-a indeplinit. Acum sper să ajung un bun conducător. Nu ştiu dacă voi reuşi.
De ziua mea voi fi cu prietenii şi cu familia. Nu sunt pretenţios la cadouri, nu-mi doresc ceva in mod deosebit anul acesta, insă sunt sigur că familia şi prietenii mei vor avea grijă de acest aspect."
