"Astazi e ziua ta..." : Gheorghe Panoza - 1 septembrie 2004

Oamenii si-au pus intotdeauna speranta in mainile sale, iar el i-a vindecat. Gheorghe Panoza este profesor asociat la Spitalul Bagdasar-Arseni, medic primar ortopedie si traumatologie, neurochirurgie si doctor in stiinte medicale. Astazi implineste 79 de ani.

"Sunt un om care a inteles sensul vietii"

"Cand treci de 70 e tot aia. Am 79 de ani anul asta. Te sperie gandul ca parca ieri ai fost un copil si astazi esti un mosneag. Da’ vorba ceea: cat mi-o da Dumnezeu... anul acesta e un dar de la Dumnezeu. E o aniversare trista pentru mine pentru ca se strange firul pe mosor. Daca as avea 25 de ani acum as sti ce sa fac. Imi pare rau ca totul merge asa de repede pentru ca as avea cateva casete sa va arat cum au fost petrecerile cand aveam 40, 50 de ani. Erau mult mai vesele aniversarile, era mult mai multa lume. Sunt o fire vesela, oricine dorea sa-mi zica «La multi ani!» era bine venit. Incercam si eu sa fiu cat mai dragut cu toata lumea si, in special, cu fetele. A fost vremea! Nu mi-am dat seama cum a trecut acest timp. Efectiv! Ieri eram copil si am foarte treze in minte copilaria, adolescenta, tineretea si facultatea. Tin minte oamenii cu care am stat si cum erau imbracati, i-am fotografiat. A fost si timp de razboi, timp mai neplacut, au fost de toate. Te trezesti intr-o zi batran. Imi amintesc ca, la implinirea varstei de 50 de ani, am plans, dupa aceea am inceput sa rad la fiecare aniversare. Asta a fost o cumpana, mi-am dat seama ca nu mai este de glumit. Un singur lucru imi doresc la aceasta aniversare: sa fiu sanatos, nimic mai mult. Daca sunt sanatos, totul va fi bine. Inaintarea in varsta nu este o povara pentru cei care stiu sa-si traiasca viata, pentru cei care sunt optimisti nu este o povara, din contra, este o experienta si, poate, o astepti cu nerabdare sa se desfasoare. Asa ca eu nu ma sperii de ce vine, ma sperii sa nu ma imbolnavesc. Toata viata am stat printre bolnavi si stiu cam ce se intampla, dar te impaci cu gandul ca te-ai nascut, trebuie intr-o buna zi sa si mori, nu se poate altfel si e firesc. Mi-as dori sa am acum varsta de 45 de ani, cam jumatate. Un an in plus nu ma poate face mai trist pentru ca sunt o fire optimista. De regrete nu va pot vorbi, pentru ca nu am absolut nici unul. De realizare... vorbim despre faptul ca mi-am facut o cariera pe masura posibilitatilor mele si ca m-am simtit implinit si ca nu regret absolut nimic, ca nu am ajuns acolo unde altii zic: «Domne, trebuia sa fie mai mult!». Nu, mersi, cat am facut am facut cu puterile mele, nu darorez nimanui nimic si sunt foarte fericit de ce am reusit sa fac. In incheiere imi cereti sa ma definesc. Cred ca ma definesc ca un om normal, care a inteles sensul vietii si care asteapta deznodamantul firesc fara sa clipeasca. Va veni intr-o zi si probabil ca nu o sa imi dau seama ce s-a intamplat, asa cum nu am stiut cand m-am nascut."

MEMORIE

"Tin minte oamenii cu care am stat, si cum erau imbracati, i-am fotografiat"

REUSITA

"Mi-am facut o cariera pe masura posibilitatilor mele, m-am simtit implinit si nu regret absolut nimic" - Gheorghe Panoza, medic