"Astazi e ziua ta..." - Marina Almasan Socaciu

Primeste inceputul unui alt an de viata cu multumirea ca a reaparut pe sticla si cu regretul ca Victoras cel mic, baietelul ei, a trecut de clasa I. Marina Almasan Socaciu isi sarbatoreste astazi ziua de nastere.

"Imi place sa ma lupt pentru ideile mele"

"Ca pentru orice femeie, un an in plus nu este un prilej de foarte mare bucurie, dar, avand in vedere ca il putem considera si ca un an in plus de experienta, sa zicem ca as avea de ce sa ma bucur, ca am dobandit experienta si ca sotie, si ca mama, si ca om de televiziune. Astazi mi-am planificat un chiul motivat de la serviciu, vreau sa stau dimineata acasa, sa fac mici pregatiri, iar la ora 12:00 imi astept toata gasca de la emisiunea mea cea noua, "Oala sub presiune", sa ma sorcoveasca, sa se bucure de inaintarea mea in varsta. Avand doi copii, deci traind intr-un mediu foarte tanar acasa, mai nou facand si o emisiune pentru adolescenti, eu inlauntrul meu ma consider inca foarte, nu neaparat tanara, dar foarte vie, energica si entuziasta, asa ca trecerea timpului nu ma macina pe dinauntru foarte mult.
Cand ma uit in oglinda, vad ca nu mai seman cu fotografiile din liceu, ca m-am departat putin de ele, dar, in esenta, pe dinauntru, daca te simti tanar, deja restul nu mai conteaza, treci foarte usor prin viata, si eu nu am complexul varstei in nici un caz. Ma simt inca foarte puternica si am inca foarte multe de spus. Planuri, in general, imi fac tot timpul si, mai mult decat atat, ma intereseaza foarte mult indeplinirea lor. Nu suport sa mi se intample sa imi fac un plan si sa nu imi iasa, adica sunt foarte ambitioasa, imi place sa ma lupt pentru ideile mele si pentru planurile mele; cand se mai intampla mici esecuri, din motive independente de mine, ma marcheaza foarte tare.
De ziua mea imi doresc in primul rand sanatate, nu atat mie, cat celor dragi din jurul meu, fiindca ma doare mult mai mult suferinta lor decat propriile suferinti, in al doilea rand imi doresc o normalitate in Televiziunea Romana, care sa imi permita sa imi desfasor activitatea la standardele cu care mi-am obisnuit telespectatorii; recunosc ca am avut mici probleme in ultima perioada, dovada ca probabil multi s-au intrebat unde am disparut, si, in al treilea rand, imi doresc sa fiu la fel de iubita de cei de acasa cum sunt si acum. Inaintarea in varsta incerc sa o iau ca fiind un lucru absolut firesc, ma deranjeaza intotdeauna cand lumea ma intreaba cati ani am, raspunsul meu e mereu acelasi:
"Dom’le, tu cati imi dai?"... si aud ca treizeci si ceva. "Bun, foarte bine. Atatia am!", spun eu satisfacuta, nestiind daca respectivul a zis-o din politete sau... Cea mai mare multumire din anul incheiat ar fi ca am reaparut pe sticla; imi fac din nou meseria, am fost oprita o vreme sa o fac si acum sunt intr-adevar multumita ca am reinceput sa fac ceea ce imi place si lucrul pentru care cred ca sunt facuta. Stiti de ce mi-e ciuda? Mi-e ciuda ca Victoras, cel mic, creste, imi placea foarte mult perspectiva de a fi mama unui copil in clasa I, dar uite ca se termina clasa I si deja pruncul meu nu mai e asa de bobocel, a trecut in alta etapa."