Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De opt ani, biografia profesională şi cea personală i-au fost marcate de munca în Televiziunea Română. S-a hrănit din reuşite, dar a tras şi ponoasele expunerii în redacţia de ştiri a singurei televiziuni faţă de care românii de pretutindeni pot emite pretenţii de calitate şi conţinut. Pentru că este televiziunea publică. "Am învăţat că, oricare ţi-ar fi profesia, eşti ceea ce munceşti. Aşa că mă consider norocos că în confuzia generală a primilor ani '90 am ştiut că vreau să devin jurnalist", ne povestea jurnalistul şi proaspătul iniţiat în lumea artei plastice româneşti contemporane, Mihai Constantin. Ieri şi-a sărbătorit ziua de naştere. La mulţi ani!
"Această aniversare s-a petrecut în viteză. Maximă. Baleiez cu dexteritate (sper) între multitudinea de sarcini şi proiecte pe care le am în grijă. Noroc că s-a inventat procesorul quad-core, ca să îmi permită o comparaţie relevantă. O prietenă îmi spunea că acum e momentul pentru un bărbat, între 30 şi 40 de ani, ca să-şi consolideze statutul şi viaţa. Bănuiesc că un alt prieten îmi va spune acelaşi lucru peste câţiva ani despre deceniul al cincilea din viaţa unui om. Şi tot aşa până când? Un lucru îl pot spune însă acum, constatat pe propria piele: dacă eşti în mişcare, în medii diverse, mereu atent la oportunităţi şi cu inima şi mintea deschise, şansele se vor ivi. Citisem de mai multe ori asta în trecut, dar abia acum o pot contabiliza la capitolul experienţă. Şi oricum, în viaţă regretăm mai degrabă ce n-am făcut decât greşelile comise. Nu v-a ros niciodată viermele acela al lui «Ce-ar fi fost dacă?» Ei bine, striviţi-l şi fiţi mereu în acţiune!
Mă amuză teribil retranscrierea unor percepte din Antichitatea greacă sau orientală împachetate în ziua de azi sub tot felul de denumiri precum «self-help» sau «coaching». «Cunoaşte-te pe tine însuţi» atribuit lui Socrate, se numeşte astăzi «personal branding». Practic am reluat lecturile din facultate rescrise de unii ca Tony Robbins sau Tom Peters. E ca un remake din cinematografie, cu efectele speciale aduse la zi şi mai pe înţelesul omului contemporan. Cel mai mult mă bucur că 2010 mi-a adus satisfacţia lui www.artindex.ro. Pasiunea mea pentru artă s-a copt suficient pentru a genera un fenomen pe internet care sper să aducă relevanţă şi coerenţă în modul în care vedem arta plastică contemporană de la noi.
Ştiu că poate părea un aspect elitist, marginal, irelevant, spuneţi-i cum vreţi, al societăţii româneşti de azi, dar eu cred că gradul de civilizaţie a unei ţări se măsoară în consumul de apă, săpun, pastă de dinţi şi artă. Eu mă simt ca Alice în Ţara Minunilor de când m-am scufundat în universul picturii, sculpturii şi graficii care se nasc lângă noi într-o contemporaneitate adesea paralelă. Cred că am fi cu toţii un pic mai deştepţi şi n-am mai înghiţi ca pe hapuri inepţiile care zboară în spaţiul public dacă am şti să privim o lucrare de artă bună. Necazul în ziua de azi este excesul de conţinut media la care suntem expuşi. Cred că, dacă am fi un pic mai selectivi, am avea revelaţia unui om care îşi dă pentru prima dată în viaţă bretonul de pe ochi. Dacă textul acesta pare fracturat pe alocuri, atunci am transmis perfect virajele ascuţite pe care le iau în fiecare zi pe măsură ce bifez pe rând punctele din agendă. Mulţumesc că aţi avut răbdare să-l citiţi. Vă îmbrăţişez cu drag şi am fugit!".
