“Astăzi e ziua ta...” - Vladimir Găitan

“Dacă aş fi rămas în construcţii, astăzi aş fi fost poate unul dintre cei mai pu­ternici oameni în acest domeniu. Am avut ambiţii foarte mari, dar le-am abandonat întorcându-mă la profesie. Mărturisesc cu durere în suflet că-mi pare rău.

“Actoria... o iubire neîmplinită”

“Dacă aş fi rămas în construcţii, astăzi aş fi fost poate unul dintre cei mai pu­ternici oameni în acest domeniu. Am avut ambiţii foarte mari, dar le-am abandonat întorcându-mă la profesie. Mărturisesc cu durere în suflet că-mi pare rău.

Pentru că profesia nu m-a răsplătit pentru acest gest...”, spune apreciatul actor. Vladimir Găitan împlineşte mâine 61 de ani.

“Cred că un actor nu poate să «înoate» fără a apărea şi la televi­ziune şi fără să facă şi altceva în afară de această meserie. Aşa cum eu mi-am găsit această resursă extraordinară în construcţia de case, foarte mulţi şi-au deschis tot felul de magazinaşe din care trăiesc. Fără aceste completări, noi am fi muritori de foame. Nu am nici o jenă să vă spun că la 61 de ani, după 40 de ani de profesie pe aceeaşi scenă, sala­riul meu se opreşte undeva la 1.600 RON. Nu înţeleg această pleiadă de facultăţi de teatru care vând iluzii şi scot pe bandă rulantă actori de care nimeni nu are nevoie.

Actoria pentru mine a devenit o dragoste, un hobby, o iubire neîmplinită. Rămân destul de şocat la noile încercări de a reinventa teatrul cu tot felul de mijloace care mie îmi repugnă. Rămân un actor de modă veche, recunosc. Mie îmi place povestea, îmi plac lucrurile normale şi nu înţeleg violenţa şi agresiunea de pe scenă. Nu pot să gust această violenţă, această vulgaritate care îşi face loc pentru rating. În con­cepţia noastră, a bătrânilor actori, rolul negativ e mai savuros, are un impact la spectatori mult mai percutant decât cel pozitiv. Eu, din păcate, o viaţă întreagă am fost pozitivul filmelor româneşti şi am suferit «ca un câine» după un rol negativ. Cu vârsta am început să mă apropii de zona asta şi am avut satisfacţii. Sunt generoase aceste roluri. Am visat la rolul de bunic. Nu am avut niciodată orgoliul să-mi doresc să joc ceva anume. Mi-am ştiut măsura ca actor, am ştiut că sunt un actor util, un actor de linia a doua, pentru că în profesia noastră nu ne naştem egali. Între noi sunt zei, semizei şi suntem o masă mare de muritori care trăim printre ei. Dacă nu înţelegem acest lucru suntem nişte oameni chinuiţi. De aceea, Vladimir Găitan a ajuns la 61 de ani şi are un vis extraordinar, acela de a fi bunic. În rest, viaţa m-a răsfăţat cu roluri frumoase, cu oameni dragi în jurul meu, cu doi copii superbi, cu o ne­vastă minunată. Acum mi se pare normal să-mi doresc să fiu bunic. Este un rol pe care cred că l-aş interpreta absolut genial.

De curând am filmat la «Inimă de ţigan» o scenă foarte emo­ţio­nantă... Mi-aş dori foarte mult aşa ceva şi în plan personal. Doresc tot binele din lume spectatorilor care îmi sunt fideli şi care se mai gândesc la mine.”