Sambata 9 septembrie 2006

SOARELE

Astazi ii praznuim pe Sfintii si Dreptii Ioachim si Ana, parintii Preasfintei Fecioare Maria. Sfantul Ioachim era din neamul regelui David, caruia Dumnezeu i-a randuit ca Mantuitorul sa se nasca din urmasii lui. Sfanta Ana era fiica lui Matan. Din partea tatalui ei, era din tribul lui Levi, iar dinspre mama sa, era din tribul lui Iuda. Prin randuiala lui Dumnezeu, ei au avut un copil la batranete, pe Fecioara Maria.

Sfintii si Dreptii parinti Ioachim si Ana; Sf. Cuvios Onufrie de la Vorona; Sf. Mucenic Severian; Cuv. Teofan Marturisitorul (astazi);

Sf. Mucenite Minodora, Mitrodora si Nimfodora; Duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci (maine)

Sf. Petru Claver, prooroc (astazi);

Sf. Nicolae din Tolentino, prooroc (maine)

Sambata dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci; Sf. Ioachim si Ana, parintii Preasfintei Fecioare Maria; Sf. Severian, mucenic (astazi);

Duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci; Sf. Mucenite Minodora, Mitrodora si Nimfodora (maine)

"Negru pe alb"

In Romania Sambata, 9 septembrie 1804 - Un violent incendiu pustieste Bucurestiul: Curtea Domneasca si o buna parte a orsului cad prada flacarilor; 1878 - Pe baza propunerii Consiliului de Ministri, domnitorul Carol I adopta titlul de "Alteta regala", recunoscut, ulterior, si pe plan international. Duminica, 10 septembrie 1914 - Acord romano-italian, la Bucuresti, prin care cele doua parti se angajau sa se consulte reciproc in problema mentinerii neutralitatii, iar daca aceasta va fi incalcata, sa se actioneze de comun acord, in vederea salvgardarii intereselor lor.

In lume Sambata, 9 septembrie 1543 - Mary Stuart, in varsta de noua luni, este incoronata oficial ca "Regina a Scotiei" in orasul scotian Stirling. Duminica, 10 septembrie 1898 - Imparateasa Elisabeta a Austriei este asasinata de Luigi Lucheni.

1960 - Hugh Grant, actor britanic;

1970 - Lucian Mic, episcopul ortodox al Caransebesului.

1709 - Antioh Cantemir, scriitor (m. 1744);

1980 - Robert Green, fotbalist englez.

Maine se implinesc 134 de ani de la moartea lui Avram Iancu, democrat revolutionar roman si unul dintre conducatorii revolutiei de la 1848-1849 din Transilvania. S-a nascut la Vidra, in Muntii Apuseni, din parinti tarani. A studiat Dreptul la Cluj. In preajma izbucnirii revolutiei facea parte dintre fruntasii intelectualitatii romanesti transilvanene, luptatoare pentru eliberarea sociala si nationala a romanilor. A fost unul dintre initiatorii si organizatorii adunarilor de la Blaj din 30 aprilie, 15-17 mai si 15-23 septembrie 1848 si conducatorul cetelor inarmate de tarani si de mineri din Muntii Apuseni. Refuzul guvernului revolutionar ungar de a acorda libertati nationale romanilor si votarea de catre Dieta din Cluj a unirii Transilvaniei cu Ungaria au dus la dezbinarea fortelor revolutionare romane si ungare si la ridicarea taranimii la lupta pentru rezolvarea problemei sociale si a celei nationale. Iancu a devenit conducatorul ostii taranesti revolutionare. A organizat temeinic apararea in Muntii Apuseni si a respins numeroasele atacuri ale ostilor ma- ghiare, castigandu-si renumele de "craiul muntilor". Bolnav si adanc indurerat de nedreptatile ce se faceau taranilor, a caror eliberare reala nu o putuse vedea infaptuita, Avram Iancu a ramas printre moti, in Muntii Apuseni. A fost ingropat la Tebea.

In conceptia celor vechi, casa copilului se intemeia, ca oricare alt adapost, dupa un scenariu ritual care cuprindea, printre altele, descoperirea locului favorabil intemeierii, de obicei prin vanatoarea rituala, intemeierea adapostului prin actul batutului parului sau stalpului (actul nuptial), insufletirea adapostului creat printr-o jertfa. Crearea omului de catre om e un act divin care putea fi implinit de mire si mireasa dupa consacrarea acestora prin cununia crestina si colacaria precrestina. Dupa colacarie si cununie mirii devin, tre-cator, personaje sacre care pot aduce, prin actul nuptial, pruncul din lumea de dincolo in lumea de aici. In timpul nuntii tot ce vine in contact cu corpul lor sacru poarta noroc, fertilitate, prosperitate: nuntasii cauta sa prinda si sa manance din bucatile de colac sau turta rupte deasupra capului miresei si aruncate de nanasa nuntasilor ca hrana sacra, obiceiul vechi de a pastra camasa de mire sau mireasa, odajdii care au invelit trupurile pesager divine la nunta, pentru infasarea copilului la nastere, imbracarea lor pe patul mortii; obiceiul contemporan de a scrie pe talpa pantofului de mireasa numele prietenelor pentru a le grabi casatoria. Dupa consacrarea rituala prin colacarie si cununie, mirii erau initiati ce au de facut prin imperecherea in timpul nuntii unor substitute divine ale masculinitatii (bradul, steagul, toiagul) cu cele feminine (colacul, marul, cununa). (Profesor Ion Ghinoiu)