Tudor Arghezi: Repaosul duminical / Metehnele realitatilor romanesti

Dumnezeu facu in sase zile universul. Intaia zi: lumina. A doua zi: cerul. A treia zi: apele si plantele. A patra zi: soarele, stelele si luna. A cincea: pasarile si pestii. A sasea el facu dobitoacele si pe om. Nu stiu, de pilda, in ce azi anume fu facut pamantul si de ce, facandu-se lumina luni, a mai fost apoi nevoie de soare, zamislit intr-o joi. Nu se stie nici timpul, nici noaptea cand s-au ivit, si se pare ca ziua a sasea, sambata, si cea din urma, i-a fost lui Dumnezeu de ironie, de vreme ce l-a lasat pe om la coada si l-a scuipat in tarana in acelasi timp cu dobitoacele. Si multe ar fi sa nu se stie. Ceea ce-i sigur este ca marele mitropolit al Creatiei s-a odihnit in ziua a saptea. Multumit au ba, e sigur ca s-a intins pe o saltea de nori albi si s-a lasat dulce leganat in reteaua vantului.

Fecunditatea Tatalui nostru celui din ceruri a fost colosala, cand te gandesti ca pentru ca sa faca un spic de grau plugarul pune azi cateva luni de zile, pe cand cultura fortata, de la inceputul lumii, a dat deodata toata verdeata de pe glob, de la spanac pana la molifti. Ca sa faci azi un "peste" e nevoie de niste conditii pe cat de speciale, pe atat de indelungate: mustati, familie buna, babe, uneori poeti si printese rascoapte; in cartea lui Moisi toti pestii s-au risipit in patura apelor intr-o secunda. Pui azi doisprezece sau saisprezece ani de studii ca sa obtii un dobitoc, zeci de profesori, sute de regulamente; la inceput mii de dobitoace s-au trezit sugand la tatele pamantului, cat ai aprinde un chibrit. Atunci lucra o forta de proportii americane, azi industria protoplasmei a degenerat si a ajuns meschina. Intr-un singur domeniu rapiditatea si volumul lucrurilor create mai pot fi comparabile cu ispravile Genezei: al afacerilor; si cu atat mai mult cu cat afacerile au caracterul jafului, si in aceasta privinta - bine au zis profetii protestanti si catolici de acum vreo zece ani - traim intr-o epoca de reinviere a misticismului. Dumnezeii timpului sunt samsarii, speculatorii, simpatici pungasi, inteligenti escroci. Intr-o zi se pot castiga, cu o singura mana ciunta, milioane. Si apoi dubla, polul, francul, nu sunt oameni, stele, plante, peste, cer si lumina? (...)

Cand s-a introdus si la noi repaosul duminical si s-a facut o lege pentru respectarea zilei a saptea legiuitorul a fost silit sa se supuie ritmului pomenit, ca un Adam docil. Si popii, si muncitorii, si guvernul au facut si au primit legea cu bucurie; popii crezand ca tava liturghiei va iesi din biserica duminica mai ingreuiata de gologani; muncitorii pentru ca se vor odihni; guvernul pentru ca tihna lui va fi prelungita.

Urmarile repaosului duminical pe mine, unul, ma scarbesc… Indeobste, duminica n-ai ce manca, n-ai ce fuma, n-ai ce cumpara. Ca un democrat ce sunt, gust fireste din placerile cu care se intinde pe pat, in dosul oblonului tras, vanzatorul meu de tigari; dar mi-ar placea sa beau si tutun. Librarul nu-mi da hartie, cismarul nu-mi aduce ghetele; droghistul nu-mi vinde praful de dinti. Daca as voi sa iau o baie, nu se poate. Iti vine gustul sa-ti cumperi niste ciorapi, si trebuie sa amani. Legiuitorul se plimba toata saptamana; eu toata saptamana muncesc si nu-mi ramane timp decat duminica pentru piata inchisa, ca un cimitir. Posta si barbierii inchid dupa-amiaza. Singuri dricarii tin in permanenta usa data la parete. (...)

Dumnica, viata aceasta se schimba intr-o tristete adanca; ia infatisarea zvapaiata a uratului disperat de lene: traieste cafeneaua, imbie ulitele destinate trandaviei, e un vartej de sentimente plictisite. Duminica e o zi pentru sinucigasi si gagauti. Repaosul periodic mi se pare ca o aberatie. Dar, in sfarsit, lumea trebuie sa se odihneasca, sa se imbete o data pe saptamana bine si sa-si sleiasca puterile cumsecade. Ziua a saptea e singura zi in care omul se toceste mai mult. Atunci cand poate organele lui functioneaza intocmai ca joia, in care s-au zamislit soarele si luna, si intocmai ca sambata, omul se opreste si se orienteaza altfel. Lunea toti functionarii comerciali sunt bolnavi de moalele capului sau in ascunzatorile pantecului; sambata, dupa o saptamana de truda abia isi revin in simtire, ca reincepe… duminca. (...) E dulcea noastra clasica ipocrizie; forma idioata. (...)

Aparut in "Facla", 25 august 1912, ("Opere" vol III. Publicistica, Editura Academiei Romane Univers Encilopedic)

Publicistica Arghezi debuteaza cu articolul "Din ziua de azi" in ziarul Liga ortodoxa, in iulie 1896. Va publica apoi in Revista moderna, Viata noua, Linia dreapta, Viata sociala. In februarie 1915, impreuna cu Gala Galaction, intemeiaza saptamanalul cultural-politic Cronica, acesta isi va inceta insa aparitia dupa numai un an. Pentru atitudinea sa polemica vehementa, Arghezi a fost taxat extrem de dur de autoritatile vremii. In 1919 va fi judecat si intemnitat la Vacaresti, iar in 1943 va fi internat in lagarul de detinuti politici de la Targu-Jiu, dupa publicarea pamfletului "Baroane".