Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ganduri de taximetrist care cocheteaza cu metaforele. Ce, taximetristii nu au voie?
 |
Cand spunem poezie, spunem sensibilitate, triumful spiritului.
Si totusi, cum suna intr-un dulce grai moldav notiunea asta pe care a desavarsit-o un Eminescu, un Bacovia?
"Poiet", cu glas stins, suna a saracie, a nesiguranta, a speranta firava a constientizarii faptului ca nu poti fi inteles de cineva care poate are sorici pe creier. Cati artisti au trait si au murit in mizerie? Nu esti sigur ca cel din fata ta, bine infipt in scaunul consacrarii, poate rezona cu tainele universului, talmacite de tine. Te interpeleaza plictisit, in timp ce-ti rasfoieste manuscrisul:
- Si zi, mai baiete, ce esti tu, ba?
Cu glas stins de emotie, de foame ii raspunzi: - Poiet.
Insul nu te aude sau se face ca nu te aude (satulul nu-l crede pe flamand) si-ti striga cu cea mai mare dictie pe care ti-o da siguranta ca si maine va fi cel putin la fel de bine ca azi.
- Bai baiete, vorbeste mai tare, ce, n-ai mancat azi?
Gata, s-a dus dracului tot.
Fasolica ingurgitata cu trei ore mai-nainte da semne de acomodare cu metabolismul.
Poetul este pierdut si insira cu glas sufocat:
- Stiti, eu am indraznit sa cred...
- Gata, gata, am inteles!
Da, "time is money". Altul nascut cu 50 de ani prea tarziu! Cu aceeasi voce de stentor, dar acum mai blanda, il expediaza:
- Lasa-ti numarul de telefon la secretara. Te sunam noi...
"Bate si ti se va deschide."
